Copleșit sunt de povară


Copleșit sunt de povară
Că e grea, abia o duc
Răul, mă împresoară iară
Nu știu, unde s-o apuc.

N-am putere, să pășesc
Și să mă duc mai departe,
Nu mai pot ca să gândesc
Încercările vin, toate.

Plâng, mă rog cu amărăciune
Cuvinte, nu-mi mai găsesc
Nici nu știu ce aș mai spune
Știu atât, că Te iubesc!

Mă întreb, mai ies vreodată
Din tot ce mă copleșește?
Inima mi-e încordată
Totul, mă neliniștește.

Stau cu teamă, ce va fi?
Mă întreb de acum, mereu
Din necaz cum voi ieși,
Vei fi aliatul meu?

C-am greșit atât de mult
Și merit cu prisosință
N-am prea vrut ca să ascult
Și acum, trec prin suferință.

Doamne, ești nădejdea mea
În necaz și în durere
Doamne, doar Tu îmi poți da
Dragoste și mângâiere.

A Ta pace, să mi-o dai
Să alini durerea mea
Și lângă mine să stai
Câte zile voi avea

Aicea jos pe pământ
Și la cer, în veșnicie,
Tu ești Domnul cel sfânt
Tu ești plin de măreție

Ai grijă de viața mea
Eu sunt fiul Tău iubit
Inima mea, e a Ta
Căci viață mi-ai dăruit.

Amin

Câmpia Turzii, 2 mai 2025