Să Îți sărut sandaua


Te rog dă-mi voie Doamne
Să-Ți ating sandaua
Cu buzele spre slavă și-nchinare
Și-arată-mi milostive trei semne
De iertare
Când e aproape timpul
Să îmi apună steaua
Spre Tine năzuiesc de vreme multă
Deschide poarta cerului și
Sufletu-mi condu
Spre locul cel promis pe care-l știi doar Tu
Și de pe calea-ngustă mă strămută
La masa Ta din ceruri
La masa Ta de nuntă
Că invitați de vază mint că nu pot veni
Tu inimile lor și sufletul li-l știi
Ai luat toți cerșetorii din uliți
La masa Ta Stăpâne
Pe cei bolnavi, orbi, surzi și cei uscați
Și-n întuneric Tu pe drept
Lăsat-ai pe ceilalți
În cel mai negru hău
Căci adevărul lor nu-i adevărul Tău
Și duhul lor cel strâmb
Nu e din Duhul Tău
Scrâșnirea dinților și-un întuneric
Ce poți să-l pipăi le e calea
Și spaima, deznădejdea, și ura și teroarea
Cel mai slăvit din toate
Ne vii-n întâmpinare
Tu mare Împărate
Cu Pâine și cu Vin
Și marea Ta dorință
Să urci pe cei sărmani în car de biruință! ...
Căci ei recunosc
Și Calea și glasul Ți-l știu bine
De când urcau pe scara
Ce duce-acas la Tine
E vocea ceea calmă și dulce de Păstor
”-Veniți voi sfinții Tatălui l-al vostru-nvățător”
Calea spre cer e grea
Dar bine luminată
E pace, adevăr și-o haină nepătată
La capăt este Tronul și sceptrul și coroana
Pecetluind cu iadul și focul pe Satana
Sfîrșitul lui e-aproape
Zadarnic mai aleargă
Greu, drumul lui cel strâmb
Cuprinde lumea largă
Nu-i treaba mea de-al judeca Stăpâne
Dar martor vreau să-ți fiu
Căci am CINAT cu Tine
Cu Tine și Andrei și cu toți frații Tăi
E vremea noastr-acum
S-a terminat urcușul
A dispărut pârâșul
Răsună trâmbița
În zori e secerișul! !

În cortul Tău Stăpâne
Să-Ți amintești de mine
Căci n-am alt dor Părinte
Decât s-ajung la Tine

Blându Ioan
11.10. 2024.