Știu că ochiul Tău mă vede neîncetat în orice zi,
Tot ce fac, tot ce vorbesc se înscrie-n veșnicii.
Multe ori eu mă gândesc că Tu vii cu a Ta prezență,
Doar când vin să mă închin cu o sfântă reverență!

Iartă-mă, iubite Tată, că prea mult în viața mea
Am trăit fără să-Ți văd veșnica prezență Ta.
Multe ori eu Te-am exclus din al meu gând și din fapte,
Neștiind că mă veghezi până voi pleca spre moarte!

Tot ce Duhul Tău cel Sfânt mă îndeamnă zi și noapte
E ca traiul meu să fie dezbrăcat de-a lumii fapte.
Nu mai vreau să uit vreodată că în tot ce fac și spun
Ești aici și-n veșnicie o comoară îmi adun!

Nu pot să tăgăduiesc că prezența Ta cea sfântă
E cu mine când mi-e bine sau când griji mă frământă.
Tot ce fac de-acum încolo, fiecare vorbă spusă,
Vreau să-Ți fie mărturie, că-s a Ta și-Ți sunt supusă!

Nu vreau să mai uit, Părinte, că în mila Ta cea mare
Ești cu mine în orice clipă cu o mână protectoare.
Vreau să-Ți onorez prezența ce o simt în viața mea,
Făcând totul cum voiești, ca să-Ți capăt slava Ta!

Vreau să vadă toți în felul meu de-a fi pe-acest pământ
Că slujesc un Rege veșnic, care m-a creat și-i sfânt!
Vreau purtarea mea să spuie mult mai mult ca gura mea,
Să-Ți fiu o mărturie, pân’ când vei hotărî să mă iei în Slava Ta!