Să nu mă pui în slujba Ta dacă mai vezi în mine ură,
Să nu mă lași să Te slujesc de-i plină inima de zgură,
Să nu mă lași să fac o slujbă fără iubirea Ta în piept,
Să nu mă lași nicicând, o Doamne, să mă cred singur înțelept!

Vreau să mă pui în slujba Ta atunci când mă simt mic și slab,
Atunci a mâna Ta mă ține, să mă-ntărească să nu cad,
Vreau să mă pui să Te slujesc atunci când nu mă-ncred în mine
Și să depind în toate, Doamne, în orice lucru doar de Tine!

Vreau să rămân în via Ta, supus și-ascultător în toate,
Să fac doar voia Ta, Isus, în slujba Ta până la moarte!
Vreau din slujirea mea, Stăpâne, să se arate slava Ta,
Eu să fiu mic, o mică umbră, mai mult de-atât să nu-ți pot da!

Vreau, Tată scump, ca a Ta putere să se desăvârșească-n mine,
Căci eu sunt slab, și-n lumea aceasta nu pot nimic fără de Tine!
Vreau să rămân în slujba Ta, mereu lipsit de-a mea putere,
Dar îmbrăcat cu pacea Ta, chiar și în zile de durere!

Rămâi vierul meu cu mine atât cât slujba Ta o fac,
Ca tot ce fac eu să rămâie o laudă pentru Tine-n veac,
Și de găsești în mine vină, de vezi că ajung un rob fricos,
Să îmi ridici a mea privire spre Cel ce-i Vița mea – Hristos!