E tot mai mică dragostea-ntre frați
Și-i tot mai mare dragostea de sine
Suntem de felurite pofte frământați
Și nu dorim ca să mai facem bine!

E atât de mică dragostea de-aproape
Și-atât de multe vrem aici să strângem
De parcă nici o milă nu ne mai răzbate
Tot egoiști, prea plini de toate, și ne plângem!

Ne plângem că nu-avem, deși avem de toate
Ne tot dorim mai mult, cu un nesat nebun
Uitând că viața asta se termină cu-o moarte
Și tot ce azi îți strângi, mâine va fi doar scrum!

Cu pumnii goi de-aici, tu pleci spre altă viață
O veșnicie care nu va avea sfârșit
Întreabă-te azi, suflet, pentru cereasca viață:
Ce-ai strâns aici în lume, ce ai agonisit?

Aici suntem un abur, ce piere așa rapid
Dar sus, în cer, avem eternul veșniciei
Dacă pentru aici te îngrijești cu jind,
Nu pui nimic deoparte pentru eterna glie?

Lasă a ta iubire să crească tot mai sus
Să te îngrijești cu drag de cel sărac și frate
Și doar așa, tu, suflet, vei fi ca și Isus
Și vei avea comori în ceruri adunate!

Să te sacrifici azi, cât poți și mai ai har
Cu-atâta iubire tu să îngrijești pe oricine
Căci mâine toate acestea îți vor părea un dar
Ești Fiu de Dumnezeu, nu-ți aduna ruine!

Pentru eterna slavă, să îți trăiești azi traiul
Să nu îți pară rău de tot ce dăruiești
Căci nu-i al tău pământul, al tău întreg e Raiul
Făcând așa, om drag, tot cerul dobândești!