CONSTATARE
Sunt atât de goală și atât de murdară,
Că mă întreb cum am tupeul să vin în fața Ta,
Eu cu haina pătată... plină de pete,
Mă întreb, ce se poate întâmpla de m-ai abandona,
Dar nu... n-o vei face, căci încă e har și aștepți,
La ușă Tu bați și aștepți să-ți deschid,
Iar pentru asta eu nu trebuie decât să mă ridic,
Să mă dezbrac de haina cea pătată,
Căci Tu mi-ai pregătit una curată,
Spălată chiar de Tine, o, Miel ce te-ai jertfit,
Tu pentru mine ai murit, căci m-ai iubit,
Și acum, tot pentru mine mijlocești,
Căci m-ai iubit și încă mă iubești,
Și ai pregătit o haină și o coroană,
Ca dar să mi le dai...
Eu nu merit nimic...
Dar vreau să mă ridic...
Să las haina pătată,
S-o iau pe cea curată...
Emilia Dinescu