- Naşterea lui Isus Hristos
- Luca 2:1 În vremea aceea, a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.
- Luca 2:2 Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.
- Luca 2:3 Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
- Luca 2:4 Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David,
- Luca 2:5 să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
- Luca 2:6 Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.
- Luca 2:7 Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.
- Păstorii din Betleem
- Luca 2:8 În ţinutul acela, erau nişte păstori care stăteau afară, în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
- Luca 2:9 Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.
- Luca 2:10 Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
- Luca 2:11 astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
- Luca 2:12 Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”
- Luca 2:13 Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:
- Luca 2:14 „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”
- Luca 2:15 După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”
- Luca 2:16 S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle.
- Luca 2:17 După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.
- Luca 2:18 Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.
- Luca 2:19 Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei.
- Luca 2:20 Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese.
Multumesc,Copil preasfânt
Autor:
Radu Cornelia
|
Album:
Gânduri
|
Tematica:
Nașterea Mântuitorului
Resursa adaugata de CorneliaRadu73 in 13/12/2024
Resursa adaugata de CorneliaRadu73 in 13/12/2024
Referințe
Mulțumesc, copil preasfânt
Isuse drag, îți mulțumesc,
Că ai venit la mine
Și ai lasat pentru pământ
A Tale slăvi senine!
În chip de copilaș micuț
Te-ai întrupat cuminte,
Iar ieslea ce Ți-a fost pătuț
Îmi spune ca să iau aminte.
Că Tu, Presfântul Dumnezeu,
Umil ai stat în paie,
Și totusi, magii Te-au cinstit
Și îngerii Te-au preamărit,
Cu daruri si cu osanale!
Unii Ți-au dat un pat umil,
Alții Te-au onorat cu aur,
Iar alții nu Te-au vrut deloc,
Pe Tine, scump tezaur.
Eu, ce să-Ți dau, Domn preaiubit?
Căci mă gândesc întruna...
Ce-ar fi din inimă să-Ți fac culcuș
Și să rămâi pe totdeauna! ?
Isuse drag, îți mulțumesc,
Că ai venit la mine
Și ai lasat pentru pământ
A Tale slăvi senine!
În chip de copilaș micuț
Te-ai întrupat cuminte,
Iar ieslea ce Ți-a fost pătuț
Îmi spune ca să iau aminte.
Că Tu, Presfântul Dumnezeu,
Umil ai stat în paie,
Și totusi, magii Te-au cinstit
Și îngerii Te-au preamărit,
Cu daruri si cu osanale!
Unii Ți-au dat un pat umil,
Alții Te-au onorat cu aur,
Iar alții nu Te-au vrut deloc,
Pe Tine, scump tezaur.
Eu, ce să-Ți dau, Domn preaiubit?
Căci mă gândesc întruna...
Ce-ar fi din inimă să-Ți fac culcuș
Și să rămâi pe totdeauna! ?
Initial am vrut sa fie parte dintr-o sceneta in care mai multi copii stau si se intreaba ce ar putea sa faca ei pentru a-I multumi Domnului c-a venit si pentru ei , dar nu au daruri deosebite.
Statistici
- Vizualizări: 1645
- Export PDF: 1
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
De același autor
Din același album
Romani 2:1 Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.