10.11. 2024

De ce vrei să ucizi cu vorba,
De ce arunci în mod subtil
Săgețile scoase din tolba
Inimii tale de ostil?

Prieten drag, iubite frate
Ai fost promis c-ai s-o iubești
Și-a ta soție, pân la moarte
Vei căuta s-o prețuiești

De ce atunci la supărare
Arunci cuvinte s-o rănești?
Căci... parcă ieri... era o floare
Azi... ținta vorbelor firești

Cât de mârșavă este firea
Și... cât de greu o stăpânești
Dar Duhul Sfânt are menirea
Să-ți dea puteri s-o țintuiești

De ce vrei să ucizi cu vorba
Și-arunci așa de mult venin
Când... soră dragă, îmbraci roba
Unui judecător hain?

De ce când soțul îți greșește
Și vezi că poate-i pare rău
Tu, îți transformi gura în clește
Și-l crâmpoțești mereu, mereu?

Abigail, femeie înțeleaptă
Cât era David de nervos
Cu dragoste, tandrețe și prin faptă
I-a spulberat acel gând dușmănos

Soție scumpă, soră dragă
Încearcă ca să faci la fel
Când e nervos, tu fii dulceagă
E soțul tău, fă totul pentru el

Cât despre voi, copii și tineri
De ce așa mult otrăviți
Prin vorbele neascultării
Pe-ai voștri scumpi și dragi părinți?

Când stați și șoșotiți prin colțuri
Și orice sfat nesocotiți
Să nu uitați, v-așteaptă lațuri
De nu vreți să vă pocăiți

Căci sfatul lor e îndrumare
Pe Calea dreapt-a celor sfinți
Și dacă vreți în viață binecuvântare
Nu necinstiți ai voști părinți

Amin