Un copil sarac statea
La poarta scolii si cerea
Ceva mancare, ce-om avea.
Parintii l-au parasit
Si singur s-a chinuit
Sa traiasca din ce-a gasit.
Parintii te-au parasit ,
Dar eu te-am indragit.
Ajunsa acasa parintilor le-am zis
Povestea unui suflet trist.
Parintii m-au ajutat
Sa-i ofer casa,masa si pat,
El acum e fericit,
Visul si l-a implinit .
Oameni buni l-au adoptat
Si i-a oferit tot ce i-a fost furat
O copilarie plina de- mpliniri
Chiar de-a avut grele amintiri.
Aceste amintiri i-au fost serse
Si altele noi culese.
Deoarece din nou iubirea ,
Invinge nefericirea.
Am vazut la TV foarte multe cazuri unde copii cerseau pe la porti si prin gari.Asa m-am gandit ca poate aceasta poezie va indemna oamenii sa faca lururi bune si sa mai reduca faptele rele.
Intentia ta e foarte buna, noi ca si crestini trebuie sa-i ajutam pe cei din jurul nostru. Totuşi, poezia asta îmi aminteşte de grădiniţă. Tinde spre perfecţiune în lirică.