Omule neînțelept
Semeni vânt, culegi furtună!
Și tu spui că nu e drept
Că nu meriți așa soartă,
Că nu-ți este bună.

De ce spui cuvinte grele
Către un suflet apăsat?
De ce cauți tu discordia
Și nu pacea,
Cum Isus te-a învățat?

Oh, cum umpli de amar
Inima nepărtinită!
Oh, cum geme și se vaită
Că e frântă!

Dacă ai învăța și tu
Că un cuvânt prietenos
Spus la vremea potrivită
E ca un fagure de miere;

Că sufletul e prețios,
Și să-l iubești evlavios
E mai de folos,
Așa cum El ți-o cere!

Că vorba dulce aduce pacea
Și sufletul ți-l înnegrești
De arunci cu hulă sau cu slută,
De ce te amăgești?
Ți-aduce moartea!

Dar dacă suferi tu povara
Și lași asupra ta
Să cadă hula și ocara,
Edenu-l vei afla!