Am spus odată...
Autor: Suflet Călător  |  Album: Lăcrămioare (6)  |  Tematica: Rugăciune
Resursa adaugata de Crissi99 in 14/09/2024
Am spus odată că tânjesc
Să Te cunosc pe Tine...
Cu-adevărat să Te iubesc,
Să Te-nțeleg mai bine...

Să știu, Isuse, cum ești TU
Și nu cum vreau a crede...
Nici omul cum Te-arată nu,
Nici orbul cum Te vede...

Am spus odată că tânjesc
Splendoarea Feței Tale... -
Doar o frântură să privesc,
Ca har fără hotare...

Și-apoi cu fața să m-arunc
Cu plâns să-Ți spăl Piciorul...
Să înțeleg până-n adânc
Că-mi ești Mântuitorul... !


Dar azi mă clatin obosit
Și-n mine-i zguduire...
Și-o voce crudă mi-a șoptit
Să uit de-a Ta Iubire...

Să uit măcar de Visul meu,
Ce-ardea a Te cunoaște...
Să recunosc că drumu-mi greu
E-al morții ce mă paște...


Te-am implorat să îmi ridici
Făptura cea firavă,
Curând ce s-ar sfărma aici...
Să Te cunosc... În Slavă...

Să mă ridici la al Tău Piept -
Eu, copilaș - Tu, Tată... -
Sorbindu-Ți Chipul ce-l aștept
Din Visul meu de-"odată"...


Am spus odată și mai spun:
Tânjesc a Ta Ființă...
Și tot mai cred că ești Preabun,
Și-n miez de suferință...

Dar oare Inima-Ți acum
Cum plânge și ce simte... ?
Ah... Vreau să Te cunosc oricum... !
Și mă târăsc 'nainte... !

Și în suspine mai sughiț...
Furtuni, tăceri, cuvinte,
Încremeniri, lacrimi fierbinți...
Și mă târăsc 'nainte... !

Se 'nalță glasuri dintr-un hău -
Demonice sorginte -
Dar mi-amintesc de Glasul Tău...
Și mă târăsc... 'Nainte... !


Am spus odată că tânjesc
Să Te cunosc pe Tine... -
Când nu mai vreau să mă târăsc,
Îndură-Te de mine... !

Mă trage Tu, pe drum pietros,
Să fiu o rană vie... !
Și-alină-mă la Piept duios
Întreaga veșnicie...

Dar Tu nu mă lăsa să-mi las
Tânjirea mea cea bună... ! -
E tot ce-i Sfânt ce mi-a rămas
Și Dulcea mea Cunună... !

Amin.
13 septembrie 2024. A existat o perioadă în viața mea când am devenit pasionată de subiectul "Cunoașterii Lui Dumnezeu". Mă minunam de Harul sublim și infinit, pe care l-am primit, oameni fiind, de a putea experimenta această scumpă cunoaștere, prin identificarea noastră cu Dumnezeu până la contopirea cu El și primirea naturii Lui...când devenim și noi iubire, asemenea Lui, și când dorințele Lui devin dorințele noastre. Atunci ne "pierdem" în El, ca să ajungem să fim cu adevărat...precum și "El este". Îmi amintesc că la începutul lui Ianuarie 2023 eram într-un context în care m-am deschis cu privire la această tânjire de a-L cunoaște pe Dumnezeu în acel fel...iar un frate, deloc rău intenționat, ci doar sincer, mi-a răspuns: "Ca să ajungi să Îl cunoști pe Dumnezeu așa, trebuie să suferi mult...", dându-mi de înțeles că nu e așa simplu...și m-am simțit descurajată. Am ajuns acasă și...am plâns. Pe atunci îmi doream să Îl cunosc...ca un copil.
Comentariile sunt oprite pentru această resursă.
Statistici
  • Vizualizări: 353
  • Favorită: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni