Pavel în Efes
Autor: Dionisie Giuchici  |  Album: vol. 1 - Domnul, nu eu!  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de catre_un_cititor in 18/03/2009
PAVEL ÎN EFES

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Şi-n templu pe-un gigant suport
Cioplit dintr-o bucată,
Vedea oricine chipul mort,
Reprezentând o fată.

Acesta-i templul cel ales
Cu uriaşa fată,
Zeiţa Diana din Efes
Nespus de adorată.

Şi ei susţin că dintre nori
Ar fi căzut copila,
Din zecile de meteori
Să le împartă mila.

Şi-n râvnă pentru-nchinăciuni
Cetatea de-altădată,
I-au construit ca din minuni
O casă minunată.

Iar Dimitrie cel vestit
Numit "răsculătorul",
E argintarul renumit
Ce-a răsculat poporul.

Având o fabrică de zei
Şi mare bogăţie,
Şi el, şi ucenicii săi
Trăiau din meserie.

Căci ei vindeau miniaturi
Cu temple colorate,
Înfăţişând cereşti făpturi
Închipuiri visate.

Făcând icoane fel de fel
Cu templul şi zeiţa,
Turnându-le după model
Şi forma şi matriţa.

Şi-argintul- ca argintul viu
S-a răspândit în lume,
Umplând al ţări-ntreg pustiu
Cu al zeiţei nume.

Iar cei smeriţi, în lanţuri puşi
Doreau o izbăvire,
Dar s-au văzut adesea duşi
În oarbă rătăcire.

Căci argintari au fost mereu
În lumea cea haină,
Ce şi-au făcut din aur zeu,
Şi-n faţa lui se-nchină.

Un orb, pe un alt orb îl ia
Să-l ducă pe cărare,
Dar vai, sărmanii vor cădea
În groapa cea mai mare.

Că nu-i salvare din păcat
Prin formă sau magie,
Că nu din piatră am fost creaţi,
Nici din argintărie.

Avem un Dumnezeu suprem.
Viaţă şi lumină.
El ne-a creat, ai Lui suntem,
Lui toate I se-nchină.

Şi El din ceruri ne-a chemat
Prin Fiul de pe cruce,
Isus Hristos cel înviat,
Iertarea ne aduce.

Şi-aceasta-i mântuirea-n dar
Şi fără nici o plată,
Nu prin argint, ci prin al Său har,
E lupta câştigată.

Nu prin "dagonii" cumpăraţi
Ai mântuirea-n casa!
Aceştia-s idolii turnaţi
Zeiţei cea frumoasă.

Sunt cioplitori de interes!
Ce mare bătălie
A dus şi Pavel în Efes
Cu-a lor argintărie!

Trei ani cum el ne-a arătat
Să biruiască zeii,
Cu fiare-n Efes s-a luptat
Să scape mieluşeii.

Iar cel mai bun era Tiran,
Om cu voinţă mare,
Dând casa lui să fie han
Şi loc de adunare.

Iar vrăjitorii la un loc
S-au închinat pe vatră,
Punându-şi cărţile pe foc
-Magia lor ciudată!

Căci Dumnezeu făcea minuni
Să răscolească firea,
Prin Duhul Sfânt la rugăciuni
Şi-a arătat mărirea.

Ca să cunoască toţi acei
Ce caută dimineaţa,
Că nu-i în templele cu zei
Ci-n Dumnezeu, viaţa.

Şi-atunci în marele piaţ'
Vestitul Dimitrie,
I-a adunat pe răsculaţi
De-aceeaşi meserie.

Şi s-au bocit şi au strigat
La Diana cea aleasă,
Dar fără nici un rezultat
S-au dus cu toţi acasă.

Căci Dumnezeu le-a răsturnat
Întreaga rătăcire,
Iar chipul Dianei fermecat,
Rămas-a de-amintire.

La robii care caută zei
În fiu sau în fetiţă,
Să-i pună numele ca ei,
Ca la zeiţă.

De ce să poarte fata lor
Aceleaşi nume, Ana,
Când pare mai fermecător
Să o cheme Diana.

Căci argintarii renumiţi
Îşi caută ucenicii
Şi astăzi, printre mântuiţi
Să-şi vândă iar piticii.

Să-şi pună-acolo pe dulap
Crăiese căprioare,
Şi lei cu părul după cap
Şi păsări zburătoare.

Că nu-i nevoie să bei vin,
Dar cumpără-ţi pahare,
Să-ţi fie dulăpiorul plin
Cu sticle sclipitoare.

O, Pavele de-ai învia
Să intri-n adunare,
Să vezi şi astăzi vechea "stea"
Ce strălucire are!

Să vezi şi astăzi chipul mort
Reprezentând o fată,
După figură, după port
Ca Diana de-altădată.

Iar de-ai veni, ai fi hulit,
Te-ar prigoni mândria,
Că eşti fanatic, pocăit,
Şi n-ai teologia.

Că-i prea de tot şi să munceşti
Şi să te dai exemplu,
Că din salarul tău trăieşti,
Nu de la templu.

Cu-aceleaşi lovituri de bici
Te-ar osândi soborul,
Că obiceiul lor îl strici
Şi rătăceşti poporul.

Când prin minuni şi vindecări
Ai alunga toţi zeii,
Ai întâlni iar răsculări
La templu, fariseii.

Dar voi ce nu v-aţi lepădat
Credinţa sfântă, vie,
Vestiţi în lume neîncetat,
Cerească-mpărăţie.

Nu vă-nfricaţi de argintar
Ce strigă în piaţă,
Căci Dumnezeu prin sfântul har
Vă cheamă la viaţă.

Nu înapoi, nu fraţii mei,
Căci Dumnezeu ne cheamă
Să nimicim ai lumii zei
Fără de teamă.

Căci uite, idolul aprins
Ce tare străluceşte!
Iar bietul credincios s-a stins
Şi-ncet se nimiceşte.

Căci uite, fumu-i pe altar,
Dar nu al rugăciunii,
Ci al plăcerilor pahar
Cu jertfa urâciunii.

Ridică-ţi frate mâna-n sus
Ca să cunoască fraţii,
Că prin puterea lui Isus
Au biruit bărbaţii.

Căci este-un singur Dumnezeu
Şi-o singură credinţă,
Şi-un singur drum spre cerul Său,
Prin pocăinţă.

AMIN
SLAVA DOMNULUI
slavit sa fie DOMNUL pentru bunatatea LUI ca prin fratele giuchici a vorbit multor suflete,asa poeziii cu putere nu am mai intalnit:)nici eminescu na putut compune asa poezie pt ca nu avea imputernicire de sus:* pace tuturor
Adăugat în 05/12/2009
Statistici
  • Vizualizări: 2739
  • Export PDF: 78
  • Recomandări email: 1
  • Comentarii: 1
  • Gramatical 1
  • Nisalin  k

    Gramatical 1 0
  • Diacritice 1
  • Nisalin  k

    Diacritice 1 0
  • Conținut 1
  • Nisalin  k

    Conținut 1 0
Opțiuni