Ghetsimani
Autor: Socaciu Andrei  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Adaugata in 16/05/2008
Peste geana de lumină, ce se pierde-n înserare,
Se coboară-ncet amurgul, tot mai mult şi tot mai tare.
Peste zidul ros de vreme-al vechiului Ierusalim,
Se aşterne înserarea unui cer de stele plin.

Iar al nopţii val se lasă ca o pâclă grea de zgură,
Coborând eterna-i pace peste viaţă şi natură.
Şi când ultimele clipe de lumină şi mişcare
Stau să intre în repaus şi se pierd în depărtare;
Isus sta cu ucenicii, povestind cu vocea-I blândă,
Despre crunta suferinţă ce-I va fi curând osândă...
Cum pe cruce, prins în cuie, între ceruri şi pământ,
Va fi pus, spre pătimire, trupul Lui de-a pururi sfânt.
Cum în oarba lor eroare, răutate şi pornire,
Vor scuipa obrazul Celui ce i-a îndemnat de-a pururi
Spre blândeţe şi iubire...
Cum, lovindu-L peste faţă şi bătându-L peste gură,
Se vor împlini aievea cele scrise în Scriptură...
Ca, pe cruce, la Golgota, pentru-al lumii greu păcat,
Şi iertarea tuturora, Fiul cerului, în cuie, fi-va astfel atârnat.
Şi cum, pentru izbăvirea de-acel vechi blestem cumplit,
Fiul Omului muri-va, sus pe cruce răstignit.
..................................................
Este noapte şi-ntuneric, totul zace-n neagra vreme,
Peste muntele din faţă, al Maslinilor, se cerne
Clipe lungi şi-nfricoşate, de osândă şi-ntristare,
Ce tot cresc, mai mult, mai aprig, mai aprinse şi amare;
Şi, venind precum vin norii de furtună purtători,
Aşterneau tristeţe-adâncă pe sub ramuri şi pe flori...
Şi-aducând înfiorare pe sub bolţi îmbătrânite
De măslini ce-şi profilează trunchiurile împletite;
Zvon de paşi răzbat în noapte, pe-a prundişului cărare
Şi-n grădina Ghetsimani, Fiul Omului,
Hristosul, a venit spre închinare...
..................................................
O tristeţe ca de moarte L-a cuprins şi nu-L mai lasă,
Şi-o mâhnire făr' de margini, greu pe suflet Îl apasă.
Pentru clipa cea de taină-a rugăciunii;
cumpăna de grea durere,
Pe Ioan, Petru şi Iacov i-a luat să-I fie martori
şi părtaşi în priveghere...
Tulburat Îi era gândul, inima şi-ntreaga-I fiinţă,
Când rugatu-i-a să-I steie îndeaproape, cu credinţă,
Şi rugandu-i ca-mpreună să vegheze clipa grea...
Isus, înspre cer la Tatal, a-nceput a Se ruga...
O, Părinte-al nemuririi, plin de dragoste şi Har,
Fă să treacă de la mine, daca vrei, acest pahar!
Şi, de mântuirea lumii de păcat se poate da
Şi fără calvarul crucii; fără răstignirea Mea,
Fă-o Tu, din ceruri, Tată, şi scăpat de suferinţă,
Te voi proslăvi de-a pururi, cu iubire şi credinţă...
Însă nu precum cerut-am, în fierbintea-mi rugăciune,
Ci aşa cum hotârat-ai în a Ta înţelepciune,
Astfel să se facă, Tată! Şi doar voia Ta să fie
Şi slăvit să fii de-a pururi şi acum şi-n veşnicie...

De sub fruntea-mbrobodită cu sudoare ca de sânge,
Lacrima grea şi amară pe obraji i se prelinge.
Greu, din sufletu-I în zbucium, gândurile-I prind fiinţă,
Când spre cer, cu-nfrigurare caută sprijin şi credinţă.

Când pe-ai Săi, rămaşi de veghe, i-a găsit în adormire,
Doborâţi de neputinţă, oboseală şi mâhnire.
El, mustrându-i, îi îndeamnă la trezire şi spre veghe,
Căci ispita dă târcoale sufletului spre a-l pierde...

Şi-ntorcându-se-apoi iarăşi, şi din nou şi-a treia oară,
Şi-a 'nălţat spre ceruri ruga, cum făcut-a-ntâia oară:
O, Părinte, dacă este cu putinţă, scapa-Mă de-acest calvar
Şi în marea-Ţi îndurare, fă să treacă-acest pahar...
Dar nu cum doresc Eu, Tată, ci a Ta voinţă fie.
Şi mărit să fii de-a pururi, în Cereasca-Mpărăţie...
..................................................
Încetase de-acum ruga şi-ntristarea cea de moarte.
Fiul Omului, Hristosul, pregătit e ca să poarte
Pe-ai Săi umeri, suferinţa, nedreptatea şi calvarul,
Tot pacatul cel de veacuri, răutatea şi amarul,
Toată neagra făr'delege-a unei lumi de patimi plină,
Ce, căzută, zace-n groapa de gunoaie şi de tină...
Cu ochi blânzi şi faţa-I plină de lumină şi iubire,
Fiul Omului Se duce spre osândă şi jertfire...
..................................................
Au trecut de mult acestea... dar o tainică chemare,
În a ceasurilor veghe, îmi tot pune-o întrebare!
Viaţa-mi, faptele şi gândul şi tot răul săvârşit,
Câte lovituri bătură-n cuiele cu care
pe cruce oamenii Te-au răstignit?


:)
o poezie foarte reusita. talantul in negot frate Andrei! fii binecuvantat de Domnul!

(am de gand sa o "rapesc" ) hehe
Adăugat în 06/04/2009
Statistici
  • Vizualizări: 1861
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 1
Opțiuni