Duhul potolit
Autor: Viorica Stela Dan  |  Album: picuri din lumina  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de fidelitate in 15/05/2008
DUHUL POTOLIT

Un glas duios, mai aspru sau mai blând,
Pătrunde-n sufletul tău, cercetând.
Îți pune răbdarea la-ncercare, febril.
Și tu descoperi, cât eşti de fragil.

Suferințe și prigoniri nu te ocolesc,
Adesea nădejdea-n amar ți-o risipesc.
Nădăjduiește în Cel, ce te ocrotește.
Cel ce, cu iubire... în inimă poposește.

Isus te scapă de uneltirile celui rău,
Dacă vei lua aminte la Cuvântul Său.
Nu lăsa mândria să prindă rădăcini,
Las-o uscată și scapă de ai ei spini.

În încercări credința ta crește,
Ajutorul Lui la greu te-ntărește.
Ochii mintii ți-i deschide bine,
Să vezi valul, ce vine spre tine.

În lupta grea, te poartă pe brațe,
De cazi, nu te poartă prin instanțe.
Sub ocrotirea iubirii Sale sfinte,
Te mustră blând, ca un bun părinte.

Ia aminte la învățătura, care spune:
Nu da frâu liber vorbelor nebune.
Ferește-te de vorbăriile lumești,
Fugi de bârfitori, să nu rătăcești.

Cine-și înfrânează gura, e un priceput,
Are duhul potolit și știința a cunoscut.
Și prostul trece înțelept... dacă tace,
Lasă dragostea, să pună-n tine pace.

Cugetă la legea Domnului, ne-ncetat,
Găsi-vei fericirea, un suflet împăcat.
Amintește-ți, Isus, a suferit pentru tine,
În tăcere a răbdat, Cel din Dumnezeire.

Nu lăsa răutatea, să te prindă-n mreje,
Când durerea la rău, vrea să te dirijeze.
Lasă duhul potolit, inima să-ți cuprindă,
Iubirea Lui Isus, dragostea să aprindă.

În dragostea Lui de jertfă neasemuită,
Deznădejdea piere, nădejdea ți-e îndoită.
Întinde mâna, să te sprijine în strâmtorare,
În necaz sare iute-n ajutor, fără amânare.

Nu te lasă singur, în furtună, niciodată,
Înflăcărează nucleul vieții, ziua toată.
Sub ocrotirea Lui, înflorește mulțumirea,
Mult mai aproape de tine simți nemurirea.

Ești tot mai puternic ancorat în lumină,
Lângă izvorul ce te spală de orice vină.
Vei vedea acele frumuseți eterne, unice,
Sorbind seva vieții prin rădăcini veșnice.

Sub arșiță, vei simții o dulce răcoare,
Ce coboară din plaiul veșnicului Soare.
Arde indiferența față de cele sfinte,
Clocotește de dorul eternului Părinte.

Se-mplinește visul de zbor către stele.
Ești învingătorul în luptele grele,
Când însuși Isus luptă, în locul Tău.
Și te ridică pe stâncă, cu bratul Sau.

Amin!
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1599
  • Export PDF: 4
Opțiuni