Privesc spre bolta cerească
Și înalț o rugăciune înspre ceruri sus
Eu cer, O bunul meu părinte
Să schimbi Tu inima ce-n mine ai pus

Privește-n ea, e frântă și amară,
Păcatul greu a rupt-o de-al Tău har,
O țin în palme, rece și ușoară,
Curăță-i Tu al ei lăuntric jar.

Ai milă, Doamne-al lui Avraam iubit,
Eu venin purtam în ascunzișul meu, Clocotea-n mine-un duh nemărginit, Străin eram chiar în lăcașul Tău.

Schimbă-mi, o, Tată, inima de piatră
Cu o inima de carne ce aduce biruința,
Pune-n ea o laudă sihastră
Și izvoare de viața, sa-mi învăluie credința

Mi-ai dat lumină și am văzut că în adâncul ei,
Se ascundeau mormane de pacat și hotare de dureri;
Închegată-n fire, și umblari deșarte ce lumea oferea
Trăiam cu o inima galcevitoare și nespus de rea

Sa mi fie inima tăiată împrejur
Isuse, în chip de adevăr Tu să-i dai contur
Să legi rănile inimii zdrobite
Și să-i dai valoarea vieții curățite,

Caci vreau pentru mine și ai Tăi aleși
Să umblăm pe cărări drepte înspre ținta Mântuirii
Căci o viață sfântă ne vestești,
Pentru cei ce vor s-asculte, azi e ziua pregătirii!