Pleacă-Ţi urechea, o, Doamne, spre mine,
Şi dă-mi ajutor când sunt în necaz
Nu mă lăsa să rămân de ruşine
Când lacrimi îmi curg şiroi pe obraz.

Să fii scutul meu şi-al meu protector,
Căci numai la Tine îmi caut scăparea
Să nu cad vreodată în mâinile lor,
A celor ce-mi doresc doar pierzarea.

În Tine mă-ncred când mi-e greu, Domnul meu,
Şi strig către Tin' că-ţi place-ndurarea.
M-auzi şi-mi răspunzi, eşti aproape mereu
Când vezi cât de grea-i încercarea.

Să lumineze peste mine faţa Ta
Şi să se-arate marea-Ţi bunătate.
Mă vei scăpa şi te voi lăuda
Căci eşti bogat în milă şi dreptate.

Eşti cetăţuia mea, eşti stâncă tare
La care fug în vreme de furtună
Cu Tine orice teamă-ncet dispare.
Când mă conduci şi blând mă ţii de mână.

Singur nu pot, mi-e teamă de cădere
Căci pasul mi-e timid şi trupul slab.
O, Doamne mare, dă-mi mereu putere
Să sting săgeţile ce vin degrab.

M-ascunzi la adăpostul feţei Tale
O, câtă siguranţă-acol’ găsesc.
Şi mă povăţuieşti pe sfânta cale
În Tine, Doamne, eu nădăjduiesc.

Amin
28.06. 2022