Tu nu pleci niciodată din gândurile mele,
Tu nu pleci niciodată la strigătele mele.

Tu nu mă laşi de mână când şoapte grele sună,
Tu nu mă laşi, Isuse, întreg pământ să-ţi spună!

Tu îmi cunoşti fiinţa și felul meu de-a fi,
Tu-mi înnoieşti credinţa chiar lumea de-ar pieri.

Tu nu renunţi, Isuse, când vezi căderea mea,
Căci Tu priveşti departe la biruinţa Ta.

Tu nu te schimbi, Isuse, Tu nu te răzgândeşti,
Îmi aminteşti adesea: gravată-n palmă eşti!

Tu eşti apa iubirii Mă faci să înfloresc,
Nădejdea împlinirii în Tine mi-o sădesc.

Și-n brațele de Tată curând mă odihnesc,
Mă îmbraci în altă viață, spre Slavă să-ți rostesc.