Dorul Veşniciei
Autor:
Flavius Laurian Duverna
|
Album:
Dor de veşnicii
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de Duverna in 02/04/2009
Resursa adaugata de Duverna in 02/04/2009
Dorul Veşniciei
Pe-acest pământ blestemat
Cuprins de-amar şi suferinţă,
Dar nu lăsat... în necredinţă
Sunt lacrimi multe de vărsat
Căci sunt dureri în neputinţă.
Dar El nu ne-a lăsat singuri
El, Domnul ce e bun şi Sfânt
Ne-a căutat, ne-a dat avânt,
Chiar de noi în multe rânduri
Ne-am depărtat de la cuvânt.
Ne-a auzit al nostru geamăt
Când am pierdut orice putere,
Ne-a perceput crunta durere
Care la El ajuns-a-n freamăt
Prin glasul rugii-n priveghere.
Şi când în marea Sa-ndurare
Răspuns El ne-a dat la cereri,
Prin sfinte şi dulci mângâieri,
Credinţa a prins îmbărbătare
Şi s-a întărit, prinzând puteri.
Şi Doamne, totu-i cu putinţă
Acelui, ce-n Tine se-ncrede,
Şi prin credinţă el Te vede,
Căci scumpa Ta făgăduinţă
El printre lacrimi o-ntrevede!
Când îl treci de strâmtorare
Depăşind valul vrăşmăşiei -
Spre-a regăsi zorii bucuriei,
În suflet dragostea Ta mare
Aprinde-un dor, al veşniciei!
Flavius Laurian Duverna
20 aprilie 2008
Pe-acest pământ blestemat
Cuprins de-amar şi suferinţă,
Dar nu lăsat... în necredinţă
Sunt lacrimi multe de vărsat
Căci sunt dureri în neputinţă.
Dar El nu ne-a lăsat singuri
El, Domnul ce e bun şi Sfânt
Ne-a căutat, ne-a dat avânt,
Chiar de noi în multe rânduri
Ne-am depărtat de la cuvânt.
Ne-a auzit al nostru geamăt
Când am pierdut orice putere,
Ne-a perceput crunta durere
Care la El ajuns-a-n freamăt
Prin glasul rugii-n priveghere.
Şi când în marea Sa-ndurare
Răspuns El ne-a dat la cereri,
Prin sfinte şi dulci mângâieri,
Credinţa a prins îmbărbătare
Şi s-a întărit, prinzând puteri.
Şi Doamne, totu-i cu putinţă
Acelui, ce-n Tine se-ncrede,
Şi prin credinţă el Te vede,
Căci scumpa Ta făgăduinţă
El printre lacrimi o-ntrevede!
Când îl treci de strâmtorare
Depăşind valul vrăşmăşiei -
Spre-a regăsi zorii bucuriei,
În suflet dragostea Ta mare
Aprinde-un dor, al veşniciei!
Flavius Laurian Duverna
20 aprilie 2008
Poezia ,, Dorul Veşniciei ", scoate în relief din frământările vieţii privind la făgăduinţi, bucuriile simţite şi trăite, şi care înflăcăreză dorinţa scumpă de a intra în final, pe plaiurile sfinte ale veşniciei.
Statistici
- Vizualizări: 1335
- Export PDF: 62
- Comentarii: 2
Opțiuni
Eclesiastul 11:9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.
E frumos ce ati scris aici, dar, sincer, nu vad care este legatura cu titlul, sau e o poezie postmodernista unde titlul vine in contrast cu textul?
Încerc să abordez tematica unui răspuns cât mai plauzibil la contrastul titlului pe care îl vedeţi şi conţinutul poeziei. Dupa cum ati observat, titlul este sugerat din finalul poeziei. Cred că orice copil al lui Dumnezeu care traieşte pe pământul blestemat şi simte purtarea de grijă a lui Dumnezeu, poartă în el dorul scump al veşniciei. Nu înţeleg de ce vi se pare curios titlul, când şi domnia voastră aţi avut aceeaşi inspiraţie la poezia ,,Funiile Dragostei,, adoptând ca titlu exact ultimele cuvinte, din ultimul vers al strofei a 3-a în care se termină. Cred că practica aceasta nu poate fi inclusă in metodele post moderniste. Cu toată stima, pacea şi respectul.