Esenţa fericirii
Autor: Gheorghe Barbu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de gicabarbu in 03/01/2010
Referințe
E intensa mulţumire care-nalţă omenirea,
Tot ce-i Homo pe pământ explorează fericirea.
Fiecare individ din această-nlănţuire,
Ar da mult, pentru-a-şi găsi un crâmpei de fericire.
Mulţi găsesc că fericirea o obţin trecând prin şcoală,
Si nu-i rău să ai principii de ţinută culturală:
Şcoala, este valoroasă şi când poţi s-o însuşeşti,
Vei putea în lumea aceasta prin mulţimi să izbuteşti.
Fără şcoală nu-i de bine să rămâi neinstruit,
Dar de-o porţi mireasmă-n suflet, vei rămâne ne-mplinit.
Un ansamblu de valori, strângi de zor slujind cultura,
Dar omiţi că Domnu-ţi cere să-I urmezi învăţătura.
Şi aşa inima-n piept îţi va cere dăruire,
Fluturându-ţi sus ideea să visezi şi la iubire.
Fericirea, zici ca-ţi vine, dându-ţi ghes cu dărnicie,
Când găseşti un partener să porneşti în căsnicie.
(Mai ales când Domnu-ţi dă o nevastă potrivită,
Vei putea să jubilezi, la o vârstă fericită).
Ţelu-acesta ţi-l atingi combinat melodios,
Mai cu seamă când ţi-e viaţa întreită cu Cristos.

Dar, meditând cu patos şi visând după putere,
Nu-i aşa că iei în seamă să te ţii de strâns avere?
Şi nu-i rău să străduieşti pentru-a-ţi strânge necesarul,
Dar îţi scapă fericirea când aduni precum avarul.
Căci acestea sunt distruse şi de molii şi rugină,
Şi-ţi rămâne viaţa seacă fără pace şi Lumină.
Averea, agonisită, fără cont deschis în Cer,
E ca praful dus de vânt, lăsând totul efemer.

Fericirea-adevărată o găsesc săraci-n duh,
Cât vor ţine piept la forţa ce loveşte din văzduh.
Dumnezeu le-acceptă jertfa dintr-o inimă zdrobită,
Revărsând în ei putere pentr-o viaţă fericită.
Cel smerit în duhul lui de mândrie-aleargă, fuge,
Ţinând cont că ea-i în stare către Domnul a-l respinge.
Îşi priveşte fraţii săi, doar de jos, şi nu de sus,
Imitând Predecesorul, ce era smerit, supus.


Dar ascultă! De la, Munte, curge un ecou în vale,
Ce-mpânzeşte prin mulţime logosul iubirii Sale.
Glasul strigă: " FERICIREA vă va da din ea izbândă,
Când primiţi o fire nouă plin-de dragoste şi blândă".
Ea reflectă-n jurul ei doar din chipul lui Isus,
Fiind sigur că iuţimea obturează drumu-n Sus.
Blândeţea, e însăşi Domnul, cuprinzând a Sa natură,
Care ţine, cu stricteţe, să iubeasc-orice făptură.

"FERICIŢI" – străbate vocea – "sunt, desigur cei flămânzi,
După Pâinea cea de sus ce le dă tării, izbânzi".
Luptă mult pe Calea-ngustă ca să fie demni, curaţi,
Si nu lasă jos stindardul să rămână ne-narmaţi.
Toţi aceştia-s fericiţi că li-e vina şters, iertată,
Şi-or putea să-şi vadă Tatăl, sus, cu inima curată.

Fericirea e produsul celor care sunt miloşi,
Care ca şi Domnul lor sunt de pace plini, zeloşi.
Pentru ei orice fiinţă chiar de-i rea fiind ostilă,
E tratată cu blândeţe, cu fineţe şi cu milă.
Acestora, de ai nevoie, când te zbaţi într-o durere,
Din Iubire, cu iubire, pune-asinul cu plăcere.

Din Edenul FERICIRII mai încerc o floare-a smulge,
S-o primească toţi aceia, care, în prigoane-or plânge.
Ei sunt cei ostracizaţi făcând front cu Adevărul,
Preferând cu crucea-n spate să-şi urmeze Salvatorul.
Ei se lasă umiliţi străbătând un trai frumos,
Chiar de sunt nevinovaţi ei o fac pentru Cristos.
Lui cu multă reverenţă îi depun cu veselie,
Imnuri mari, înălţătoare, pân-or fi şi-n veşnicie.
O astfel de FERICIRE va-ntregi poema noastră,
După cum în Duhul Sfânt vă va fi şi viaţa voastră.
Amin.
super
Felicitari,poezia e foarte frumoasa.Domnul sä-ti tina Harul Lui mereu peste d-vs.
Adăugat în 09/04/2008
parerea ei
Dupa mine,
1. culturii nu i se slujeste
2. casnicia nu garanteaza fericirea 3. "terfeliti" nu suna prea bine.
In rest, mesajul e unul foarte bun, structura poeziei la fel.
Binecuvantari ceresti!
Adăugat în 11/04/2008
Raspuns
Sora Tatiana, mulţumesc pentru opiniile dvs. sincere. Iată pe rând “justificările” mele:
1. “Culturii nu i se slujeşte”, dar să fim sinceri, pentru a ajunge la ea transpirăm, muncim şi ne străduim, cu destule eforturi. Apoi marii oameni de cultură, “slujesc” mult în domeniul culturii, uneori până la idolatrie.
2.Din motto-ul poeziei reiese clar, că ea este o pledoarie pentru ceea ce este adevărata FERICIRE, şi anume pentru aceea găsită în Domnul şi afirmată atât de frumos, de El, în predica de pe munte.În prima parte a acesteia, am evidenţiat cum se poate omul înşela cu “fericiri” trecătoare( cum ar fi cultura, căsnicia, averea etc), ca apoi să le punctez, succinct, pe cele cu conotaţie veşnică. Omeneşte vorbind nu e de neglijat nici “fericirea” aceasta pământească, în care ne simţim bine în vremelnicia noastră. Căsnicia reuşită, în Domnul, fiind una dintre ele: “Cine găseşte o soţie credincioasă, găseşte fericirea”
3. Cuvântul “terfeliţi”, a fost într-adevăr puţin neinspirat, fiind un cuvânt mai inestetic, chiar dacă oamenii Credinţei adevărate şi devotate, au fost mudăriţi şi împroşcaţi cu noroi în toate felurile. Cred că lor li se potriveşte acest cuvânt, fără să se supere. Cu aleasă stimă în Domnul , Gică Barbu.
Adăugat în 12/04/2008
Statistici
  • Vizualizări: 3785
  • Export PDF: 9
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 3
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut incomplet
Opțiuni