Cerul vieții mele nu e mereu senin,
Nici cerul dumitale, ce te găsești aici.
Dar cândva, viața aceasta de jos, de pe pământ,
Va însemna pentru noi doar amintiri ce vor pieri în vânt.

Cerul vieții noastre e și cu nori negri și greoi,
E și cu curcubeul ce vine după ploi.
Dar sus, la Tatăl, nu vor mai fi dureri
Și nici probleme, ca să ne pese mai mult de ele decât de Dumnezeu.

Viața noastră aici nu e roz, e și neagră uneori,
E și cu ispite ce parcă ne cuprind, dar și cu fericire, căci prin Harul Său trăim.
Viața acolo o să fie după placul Său, și sunt convins că va fi bine, și nu rău.

Viața ne aduce încercări, dar doar prin voia Tatălui de sus, căci El deține controlul acestei lumi.
Viața aceasta e doar un drum, iar noi suntem călătorii ce mergem pe el pentru a ajunge la Dumnezeu.

Călătoria ce o ai aici nu știi și nu știu cât va dura,
Căci El a decis pentru fiecare când e timpul potrivit pentru a pleca.
Călătoria ce-o parcurgi vine cu decizii și alegeri de făcut, care o să reprezinte unde la final te duci.

Călătoria trebuie să o faci cu Isus, altfel nu vei ști care e alegerea corectă pentru problemele cu care te confrunți.
Unul singur ce te poate ajuta este Isus, Cel ce și-a dat viața Lui,
Ca să poți schimba decizia cu cine în veșnicie vei sta.

El vrea, dar tu vrei să mergi cu El?
Isus nu-i obligă pe oameni să-L aleagă pe El.
Doar dacă vor să petreacă veșnicia-n cer,
Atunci Isus e calea pentru a ajunge-n cer cu Dumnezeu.