A părăsit palatul sfânt,
Ca să moară pe acest pământ.
A fost trimis de Dumnezeu să moară-n locul meu,
A ascultat, a venit și nu a murmurat.

Fără a-mi reproșa vreodată iubirea Sa,
El, cu drag, mi-a arătat calea de urmat,
Spunându-mi că va fi greu, dar să mă încred în planul Său,
Că și El a fost ispitit și batjocorit, dar a biruit.

Cu iubirea pentru mine, nu a renunțat,
Indiferent de ceea ce I s-ar fi putut întâmpla.
Tot înainte a înaintat, și pe vreme bună, și pe cea rea,
Arătându-ne că e posibil să ajungem-n Rai.

Câțiva pași până la momentul plecării Lui,
Câteva clipe până Îl vor lua și va pleca.
Va pleca la judecată, unde toți vor intona:
„Sus pe cruce, răstignit-Îl, că se dă împărat.”

Fără nici o vină, scuipat, batjocorit și biciuit,
Pleacă către Golgota pentru a-i salva.
Răstignit, sus pe cruce, lângă doi tâlhari,
Nu renunță și tot îi iartă, știind că nu știu ce fac.

Cu o rugă scurtă, se încredințează Lui,
Celui ce L-a trimis pentru a vindeca pe cei răniți.
Murise, în chinuri grele, în locul meu,
Pentru păcatele mele, îndurând ce trebuia să îndur eu.

Dar a treia zi, ucenicii, după ce și-au revenit,
După ce au regretat că L-au abandonat,
Fug la mormânt, unde, întâmpinate-n zori de zi,
Maria și celelalte femei, de doi îngeri, aud: „Isus nu mai e.”

Că a înviat și iubirea a triumfat,
Că ăsta era planul Lui Dumnezeu, ca să moară-n locul meu și al tău,
Ca să putem alege viața, nu moartea,
Împărăția cu El, nu cu cel Rău.

Acum e timpul pe final, și noi, privind la cer,
Vedem cum Isus s-a înălțat înapoi de unde a fost trimis.
Alegerea ne aparține dacă vrem să-L întâmpinăm
La a doua Lui venire, când ne va lua acasă.

Vremurile sunt pe sfârșit, dar se apropie începutul veșniciei cu El.
Pământul se pregătește de război,
Iar cerul de sărbătoarea așteptată,
Când vom sta cu toți la masă minunată.