De ce tu, pomule roditor,
Ești doar un spectator?
De ce anul ăsta nu ai înflorit,
Căci iarna și frigul au pierit?

De ce tu, pom bogat,
Astă-primăvară nu te-ai înălțat?
De ce tu, pom viu și colorat,
Astă-primăvară n-ai mai înviat și-ai rămas uscat?

De ce tu, pom iubit, anul ăsta nu te-am găsit?
De ce, prin pomii înverziți,
Pe tine, pom iubit, eu nu te-am deosebit?
Nu te-am recunoscut, eu te știam pom înflorit.

De ce tu, pom iubit, ai ajuns de nerecunoscut?
Căci mie nu mi-a venit să cred,
Că tu ești pomul uscat și care nu a rodit...
Ce s-a întâmplat cu tine, de-ai venit uscat și mic?

De ce, pomule roditor, ești doar un spectator?
De ce te-ai acomodat și ai renunțat
La a mai face rod bogat, la a mai înverzi grădina Sa?
De ce ai renunțat tu, pomule, la talantul tău?

Tu, pomule, trezește-te și nu mai fi uscat,
Căci vine grădinarul ca să culeagă roada ta.
Vine grădinarul și te găsește uscat...
Ai grijă, că te taie și pleci din grădina Sa.