Mi-au spus părinții despre Tine
că ești un Dumnezeu izbăvitor.
Ce răul poți de vrei să-l schimbi în bine,
căci numele Tău e Mântuitor.

Și mi-au mai spus ce dulce-i părtășia
cu Cel ce iartă totul tuturor,
ce neasemuită-i bucuria
ce curge din cerescul Tău izvor.

O, mi s-a spus că nimeni nu-i ca Tine
de credincios în tot ce ai promis.
Că-n ajutor chiar dreapta Ta Îți vine
să izbăvești un suflet din abis.

Dar când eu am fost căzut în disperare
și am strigat la Tine: „Ajutor!”
Tu te-ai plecat spre mine cu-ndurare
și mi-ai deschis o cale și-un izvor.

Te-ai aplecat spre mine Tu Prea-naltul,
m-ai ridicat de mână drept în sus!
Cu-adevărat, ca Tine nu e altul
oricât de Tine solii Tăi mi-au spus...

Tu m-ai privit în ochi cu-așa iubire,
cum nu-i să mă iubească cineva...
În sfinte stări cu mult mai sus de fire
Tu m-ai primit în părtășia Ta.

M-ai botezat în Sfânta Ta prezență,
m-ai copleșit de sus cu-atâta har,
că-n adunare și în reverență
n-aș mai fi coborât în lume iar...

Dar am venit, să spun și eu la alții
ce-am cunoscut și eu la rândul meu.
Să-mpart o hrană celor ce le e foame
și sete... după Unul Dumnezeu!

Cei ce mi-au spus cuvinte despre Tine
Mântuitor, și Dumnezeu Isus,
cuvinte ce mi se păreau divine,
o, nici pe jumătate nu mi-au spus!

Să Te prezint? Nu sunt aici cuvinte.
Să Te slăvesc? Nici sunete nu sunt.
În duh doar când voi fi pe plaiuri sfinte
Te-oi adora dincolo de cuvânt!

Când voi vedea că-ntreci în măreție
tot ce-am crezut că pe pământ s-a spus,
când mă voi bucura o veșnicie
să Te ador, Iubitul meu Isus!