Nu pizmui pe oamenii cei răi
Și nu-ți dori ca să rămâi cu ei
Căci inima lor se gândește la prăpăd
Și ochii lor doar stricăciune văd

Cu gura ei vorbesc nelegiuiri
Și pe-a lor buze sunt doar amăgiri
Ei căi ne-ngăduite-au apucat
Iar gândul lor, e numai la păcat

Nu pizmui și nu te mânia
Pe-aceia care-ți fac viața grea
Căci este-n ceruri un drept Dumnezeu
Care va judeca în locul tău

Nu zice, cum mi-a făcut el
Asemeni îi voi face eu la fel
Căci Cel ce răsplătește este Sfânt
Tu crede doar și-ascultă-al Său cuvânt

Nu te certa cu omul de ocară
Căci s-ar putea să-ți facă viața amară
Căci omul care nu-i stăpân pe sine
Se-alege cu dureri, plâns și suspine

Da-i pâine celui ce îți e vrăjmaș
Dar nu uita și de cel nevoiaș
Lucrează-n toate ca un bun ostaș
Nu fi necredincios, nici laș și nici trufaș