Din pământ ne-ai întrupat Tu Doamne
Ai pus in noi fărâmituri de univers
Ne-ai dat și chip după ale Voastre chipuri demne
Și ai făcut din noi un neam ales.

Ai pus și veșnicia în inimile noastre
Măcar că nu cuprindem lucrarea ce-ai făcut
Și ne privești din ceruri de-acolo dintre astre
Uitându-te la starea in care am decăzut.

Dar înțelegem oare ce-nseamnă veșnicia
Când ne certăm cu frații cu care am crescut?
Când punem mai de preț ca dragostea mândria
Și toată bunătatea din noi a dispărut?

Dar înțelegem oare ce înseamnă veșnicia
Când bruma de credință a dispărut in vânt?
Când ne interesează mai mult nimicnicia
Și nu mai ascultăm de-al Tatălui Cuvânt?

Dar înțelegem oare că bunul Dumnezeu
Ne-a adus mântuirea numai prin Fiul Său?
Căci doar Isus Hristos păcatele-a spălat
Când sângele-I preasfânt pe cruce l-a vărsat?

O, omule prea mândru cu chip de Dumnezeu
Întoarce-te smerit acum la Tatăl tău
El te așteaptă încă acum să-ți ceri iertare
Să poți urca la cer în a Sa Casă mare.

Amin!