Rana mea, era atât de adâncă
Iar Tu, Tatăl meu, ai pus balsam pe ea
Eram rănită și înfrântă
Mereu sângerând și sângerând

Atunci am zis: O! Tată ce să fac?
Iar El duios mi-a zis
Copilul meu, iartă
Iar eu suspinând am zis: Să iert?

Cum să îi iert pe cei care m-au rănit, așa de rău?
Nu puteam, când ii vedeam, rana mea sângera și mai tare
Dar neiertând, deodată inima deveni, precum o piatră
Stăteam și vorbeam cu Tatăl meu si-L întrebam

Tatăl meu, ce se întâmplă?
Cum de inimă mea este ca piatra?
Eu nu știu ce înseamnă asta?
Inima mea nu a fost așa niciodată

Din nou Tatăl meu îmi zice
Copilul meu iartă
O! Dar este așa de greu
Nimeni nu și-a cerut iertare de la mine

Toți vin Tatăl meu la mine și parcă se prefac că nu știu ce s-a întâmplat
Iar rana mea sângerează iară
Copilul meu, îmi șoptește Tatăl meu, iartă
O! Tăticul meu, ajută-mă

Stând înaintea Tatălui meu și cugetând la iertare
Am zis: Bine, voi ierta
Și inima mea, nu mai era ca piatra
S-a transformat în lumină

Tăticul meu, îți mulțumesc
Pentru răbdarea Ta, cu mine
Pentru călăuzirea Ta
Și mai ales, îți mulțumesc pentru dragostea Ta.
Amin.