Nu-ți pierde frate inima
Când ești mustrat de Domnul
Și nici nu te înspăimânta
Atunci când vine norul

Nici nu disprețui pedeapsa
Când vine cu nuiaua
Când ți-e străpunsă coapsa
Și-ți face-amară ziua

Căci știi că Domnul pedepsește
Dar nu fără-ncetare
Pe acela ce-l primește
În dragostea Lui mare

Și chiar dacă adesea doare
Și ne aduce-n casă
Prilej de întristare
El totuși nu ne lasă

Și după cum se-ndură-un tată
Aici de-ai săi copii
Tot astfel Domnul, niciodată
Pe-ai Lui, nu îi va părăsi

Prin întristarea feței tale
Devii mai bun, mai blând
Cu vii valori spirituale
Și-n cuget și în gând