Fă-mi inima izvor de apă vie
Să curgă râuri mii, de Har din ea
Fă-mă o oază blândă în pustie
Să fiu oricând la dispoziția Ta

Fă viața mea o binecuvântare
Ca de folos să fiu celor din jur
Să fiu ca o albină lucrătoare
Să-Ți aduc jertfe fără de cusur

Fă-mi inima un han de poposire
Ca orice om sa aibă loc în ea
Fă-mă un cântec, un imn de mulțumire
Și un cuptor de pâine-n Casa Ta

Ca Tine Doamne să răspund cu milă
Celor de patimi și necaz loviți
Celor ce sunt priviți aici cu silă
Celor săraci, răniți și părăsiți

O Doamne fă-mă Tu un râu de pace
Și bunătate și un Sfânt prinos
Să fiu eu omul care face
Ce trebuie să facă-un credincios

Să nu-mi doresc nimica pentru mine
Ci tot ce am, să-mpart cu cei ce n-au
Să fac ce fac, întocmai ca și Tine
Mai fericit să dau, decât să iau

Să nu fie aici a mea umblare
O hoinăreală fără de folos
Ci fă-mă un prilej de adorare
Al Numelui Tău drag, Isus Hristos...