Pentru om


Omului i-ai dat
Tot ce-i bun sub soare
Și l-ai înzestrat
Cu o minte mare

Stăpân pe-animale
Peste-atâtea fiare
Balauri de mare
Păsări zburătoare
Nu l-ai umilit

Ci l-ai întărit
Toate fiind a sale
L-ai făcut de Geea
El a stăpânit

Dar i-ai poruncit
A o fi-ngrijit
Și de asculta
Rămânea așa

Vrednic ca să fie
De-a Ta-mpărăție
Stpân pe pământ
De tot fericit.

Doar că trebuia
Chiar de l-anceput
Omul să îți dea
Încrederea sa

Șaddai Yehova
Voi i-ați dăruit
Un drum nesfârșit
Drum drept de parcurs

Tată și Iisus
De Duhul păzit
Timp nedefinit
Fericit pe vecie

Plin de bucurie
Dându-Ți slavă Ție
A sa bogăție
Ce din morți învie

I-ai dat să aleagă
Din toată grădina
Prin care aleargă
Toată săptămâna

Stăpân cam pe tot
Mărit Savaot
Orice-i prinde mâna
Să-i dea lui Lumina

Poruncă i-ai dat
Să nu ia vreodat
Dintr-un pom al Tău
Gustând fructul său

C-o să dea de rău
Ăst pom îl desparte
De eterna moarte
Să nu ia de frică

Dar el planu-Ți strică

Tare Te-ai mâhnit
C-ajunge-n pământ
Un neisprăvit
Ce rău Ți-a greșit.

Liber l-ai lăsat
Dar a fost ingrat
Nu-i lipsea nimic
De toate avea

Și nu Îți greșea
De porunca Ta
El o implinea
Și se abținea.

O mică-ntâmplare
Dând gravă eroare
Cu acordul Său
L-a ucis Cel Rău

De-aceea trăim
Atâtea probleme
Dup-atâta vreme
La urmă murim

Ce bine era
Dacă s-abținea
Să guste din pom
Și să fie om

Acum lacrimi varsă
Se vrea iar acasă
Trist plâns și nemernic
Cu Cel Atotputernic

Ce Fiul și-a dat
Marele-mpărat
De-al recupera
Fiind făptura Sa

Veșnică cândva.
Pe Fiul iubit
Mult l-a coborât
Ca Om în trăire

Dar tare-n iubire
Și veni-va Rege
Cu a Sa oștire
Deși se temea

Și-a dat duhul Său
Ție-ncredințat
Și Duhului Tău
Tată Dumnezeu

El Ce-i foc aprins
În grădin-a plâns
Că simțea aproape
Doar singurătate

Și nu prea departe
Are în spate
A noastre păcate
Și-o groaznică moarte

Care El le stinge
Spălate în sânge.
Căci Domnul știa
Că-L vor condama

Pe Tatăl ruga
Cu-amare suspine
I-a acest pahar Tată
De la mine.

Dar nu voia mea
Ci a Ta stăpâne
Și plângea-n suspine
Fiind părăsit

Ne-ajutat de nime
Osândit de lume
Omule (Adame)
Într-o sumbră zi

Ai putut greși
V-ați văzut oameni goi
Cu nimic pe voi
Că n-ați ascultat
Din fruct ați gustat
Ne-ai ucis pe noi

Dar Cel de pe cruce
Păcatul ne-a dus
Că nu-l puteam duce
Ni l-a dus Iisus! ! ...

Și l-a dat tăcerii
În urma durerii
În marea uitării
Și ne-a ridicat

Cel fără păcat
Pe o Stâncă Tare
El totul ne-a dat
Când n-am ascultat

DUMNEZEU ne-a dat
De ne-a izbăvit
Cel crucificat
Fiul Preaiubit.
Mărire Tatălui
Glorie Fiului
Slavă Duhului! ! ...

Iubitori ai omului
Tocmai Creatorii lui.

Tare m-a împiedicat
Cel rău să-l laud pe Iisus
Jertfă de un miros plăcut
Celui care ne-a creat.

Și dacă m-a-mpiedicat
Poezia să o scriu
Celui viu și-Adevărat
Domnului cel veșnic viu
Fie Domnul Lăudat! ! ! ...
Pentru că El ne-a salvat

Moldovan Pavel
05.02. 2024.