Psalmul 115


Nu nouă Doamne
Nu nouă
Ci Numelui Tău dă slavă
La lună plină și lună nouă
Și-atunci când soarele arde
Și-atunci când ninge sau plouă
Și-n zilele toate
Și fă așa
Pentru bunătatea și credincioșia Ta
Pentru ce să-ntrebe neamurile
”Unde este Dumnezeul lor? ! ... ”
Dumnezeul nostru e-n cer
El face ce vrea tuturor
Ei DOAMNE nu Te știu
Dumnezeii lor sunt aur și argint
Chiar de piatră sau fier
Făcuți de neghina din grâu
De omul viu
În cetăți întărite ori în loc pustiu
Din lănțișoare cercei și inele
Lipsiți de simțuri ori suflu în ele
Spânzurați pe pereții de piatră
Fie-nălțați pe-un postament
Și lucru nefiresc
Cei ce li se-nchină
Prostia-și vădesc
Morți și ei nu doar un moment.
Inchipuiri a lui Bel Zebub
Și-a diavolilor
Își apleacă genunchii înaintea lor
Cei ce-i fac sunt ca ei
Morți de la-nceput
Fără a avea vre-un temei
Idolii-s muți, imobili, surzi, orbi, fără miros
Mahmuri și fără de nici un folos
Cu mâinile lor nemișcate
Sunt puși la loc de cinste-n cetate
Păcate... păcate... păcate de moarte
Încredeți-vă-n DOMNUL israeliți
Amintiți-vă ce v-au spus și-ai voștri părinți
Fiți credincioși ca ei
Aleși israeliți și iudei.
Ajutorul, armura și scutul vostru
Ca și-nvingătorul lor
E DOMNUL Cel tare al evreilor
Dumnezeu și-amintește de noi
Ne scoate din necaz și nevoi
Binecuvintează pe Israel și Aaron
Ne cercetează de sus de pe Tron
Pe cei ce se tem de El
Îi binecuvintează DUMNEZEUL lui Israel
Făcându-i poporul
Și să se-nmulțească
În bucurii să trăiască
Și nădejdea în Domnul să crească.
Binecuvântați mărirea lui
Stăpân locuind în slava cerului
Dumnezeul Iubirii
Care-a-ncredințat
Pământul omenirii
Nu morții laudă pe Dumnezeu
Nici cei ce coboară în locul tăcerii
Ci cei izbăviți de locul durerii
Te laud Doamne n-am cum să tac
Lăudați-l pe Domnul în veac.