Forța Ta creatoare

Natura-i oglindirea Ta
În toată splendoarea sa
Imensa-Ți forță creatoare
A făcut mari lucruri rare
Și deasupra și sub Soare

Dacă cu ce-i pe Pământ
Domnul omul uluiește
Gândiți ce-i în cerul sfânt
De care se pregătește
Zicem pace și iubire

Și este adevărat
Dar a ta milostivire
Ni-l prezintă
Mai bogat

Din ceruri
Că nu-i doar unul
Ne chemi unul câte unul
Să vedem minunății
Cu tot ce-am putea dori.

Nici gândirea omului
Nici imaginația
Precum nici prenchipuirea
Nu prind splendoarea cerului
Ori grandoarea cu privirea

Și Tu ești cu mult mai mult
Și nu poți fi definit
N-ai sfârșit nici început
Doamne-n toate-Ai biruit

În zadar omul se crede
Și puternic și viteaz
Când numai la urmă vede
C-a visat nu a fost treaz

Spre a Îngerilor haz
Și al lui mare necaz
Ai fost Norul ca și Focul
Ce-ai dus robii prin pustie

Înnecând plin de mânie
Pe Faraon ținta Ta vie
Domnul și-a iubit poporul
Pe care și l-a ales

Pentru el fusese norul
Stălpul cel de foc și dorul
Cel aprins atât de des.

Deși-a fost tare de cerbice
Domnul îl lovea cu bice
Ca la urmă să-l ridice
Când poporul se întoarce
Legământul să nu-l strice

Dar și unui alt popor
I-a fost Domnul ajutor
Creator și iubitor
Și al său sprijinitor.

Poporul neamurilor
Căruia-i Mântuitor
Creator și bun păstor
Marele Mângâietor

Domnul nu ne părăsește
Chiar de omul mai greșește
La sfârșit ne miluiește
Nu lasă făptura lui

La porțile iadului
Și nici pradă focului
Hristos s-a dat pentru toți
Și creștini ca și zeloți

El e viața și puterea
Și dă la toți învierea
Marele nostru Împărat
Ce bolnavi a vindecat

Cel la cruce condamnat
Și primul OM înviat
Prima zi după Sabat

Chipul tău Domn slăvit
Fie veșnic Preamărit
Fața Ta a biruit
Și în Cer și pe Pământ...

Moldovan Pavel
07.03. 2024.