Psalmul 78 al lui
Asaf


Poporul meu poporul meu
Ascultă învățăturile mele!
La cuvintele gurii mele luați aminte
Dați slavă Domnului Dumnezeu
Cel Ce de deasupra de planete și stele
Al nostru Părinte
Ce Sine vă cheamă
Îmi deschid gura și vorbesc în pilde
Înțelepciunea vremilor vechi o vestesc
În cuvinte limpezi și sfinte
Ce-am auzit din străbuni vă vorbesc
Ceea ce părinții noștri ne-au povestit
Nu vom ascunde de copiii lor
Ci generațiilor ce-au venit
Și neamurilor de oameni ce vor veni
Laudele Domnului vom vesti și cinsti
Puterea necuprinsă a Lui
Ca și marile minuni ale Domnului
El a pus în Iacov o mărturie
Și a dat o lege în Israel
Ca urmașii să știe minunile înfăptuite de El
A poruncit părinților noștri copiii
Să-i învețe in ea
Cum părinții lor le-au povestit tocmai la fel.
Și tot ce vor cunoaște
Să-i învețe pe cei ce se vor naște
Și care când mari vor fi
Totul să-i învețe pe-ai lor copii
Pentru ca ei să își pună
Nădejdea în Dumnezeu
Și Lui să se roage-mpreună
Să nu uite lucrările Lui
Și să păzească lucrarea Domnului
Care le va da o cunună.
Să nu fie ca părinții lor
Un neam răzvrătit și neascultător
Un neam cu-o inimă tare
Cu totul neascultătoare
Acărui duh nu era credincios
Dumnezeului lor
Urmând calea lor fără folos
Cinstind duhul dumnezeilor.
Fiii lui Efraim înarmați
Arcași viteji și încercați
Au ales căile soartei
Și-au dat dosul în toiul luptei
Pentru c-au încălcat al Domnului Legământ
Mâniindu-L pe Cel sfânt sfânt sfânt
Și-n încăpățânarea norodului
Nu umblau tocmai după Legea Lui
Lucrările Lui uitării le-au dat
Minunile pe care li le-a arătat
Le-au ignorat și le-au uitat
Au ignorat faptele Celui drept și adevărat
Înaintea părinților lor El făcuse minuni
În Egipt în câmpia Țoan
Adeschis drum prin mare urmașilor
Lui Avraam ridicând apele pereți
În jurul lor
Ziua i-a călăuzit cu un nor
Iar noaptea cu un foc stălucitor
De-au trecut marea fiecare
Pe uscat în marea grab-a lor
Pe când egiptenii se-nnecau în mare
A despicat în pustie stânci
Și le-a dat să bea din valuri apă
Se formau ape adânci
De unde și turmele își adapă
Dar tot păcătuiau împotriva Lui
A Celui Preaînalt
În pustiu
Ispitind ne-ncetat pe Dumnezeul Cel Viu
Pe Dumnezeul Cel Adevărat.
Mâncare-au cerut după poftele lor
Au vorbit împotrivă-I zicând:
Oare poate El să ne pună o masă în pustie? ! ...
El care-a lovit stânca de-au curs ape dulci
Dar acum va putea da și pîine
Sau poate face rost de carne? ? ...
Fiind mai pretențioși decăt niște prunci
Încât L-au împins pe Domnul la mânie
Și le-a dat mană atunci.
Dar Dumnezeu se mâniase
De necredința lor
Fiind ca un foc stârnit de popor
A adus vântul de răsărit și miazăzi
De-a plouat cu prepelițe
Poporul trebuia a-I mulțumi
În tabără plouase cu carne
Să nu se mai plângă de foame
Ei au mâncat și s-au săturat
Dar Domnul mâniat de evrei
A lovit de moarte pe cei mai tari dintre ei
Nu zăbovise defel
Doborând tinerii lui Israel
Și totuși păcătuiau în continuare
Atunci le-a curmat zilele cu-o suflare.
Necrezând în minunile Lui
Când îi lovea de moarte
Îl căutau,
Se-ntorceau
Spre Dumnezeu atunci se îndreptau
El era nădejdea tuturor
Și-și aminteau cu frică de Stânca lor.
Dar Îl înșelau cu vorba
Inima lor nu era-ntru totul cu El
Căci poporul lui Israel
Nu-i era cu-adevărat credincios
Lucru ce nu le era de folos
Nu respectau legământul cu El
Totuși Dumnezeu și-a oprit urgia
Căci putea pe Israel să-l răstoarne
Dar și-a domolit furia
Amintindu-și că erau doar carne
Viața lor trecând ca o suflare
Și ușor dispare fiecare
Și de câte ori L-au mâniat! ...
Și de-atâtea ori L-au subestimat! ...
Nu și-au mai amintit de puterea Lui
Și de cum i-a izbăvit
Făcătorul Universului
Și cum cu braț tare i-a scos din Egipt
Atunci Domnul s-a trezit ca din somn
Precum un viteaz de vin îmbărbătat
Și-a lovit pe potrivnicii lui
Ca pe-un singur om
Și ei se-ngrozeau și fugeau
De-acest mare Împărat.
Dar cortul lui Iosif s-a lepădat
Și și-a ales seminția lui Iuda
Pe care-o păzește
Și Muntele Sionului pe care-l iubește
Și sfântul locaș ca cerul de-nalt l-a zidit
Tare ca pământul pe vecie-ntărit
A ales pe robul Său David
Pe care l-a luat de la staulele de oi
Ca să pască pe poporul Său Iacov
Și-n acelaș fel
Pe moștenirea Sa Israel.
Și David fiind neprihănit
Cu mâini pricepute i-a unit
Și-ntr-u dreptate i-a cârmuit.

Moldovan Pavel
23.02. 2024.