Vindecări


Cât a fost pe-acest pământ
Nu a obosit vreodat
Atâți bolnavi vindecând
Solul celui Preaînalt...

Acest Om și Dumnezeu
Născut din neamul iudeu
De la anii de-nceput
Nu se voia cunoscut.

Când vindeca un bolnav
Decât noi cu mult mai grav
Celui care-a suferit
Domnu-ndat i-a poruncit

Să nu spună nimănui
De bunătatea Domnului
Nici puterea Sa cerească
Nici mila Dumnezeiască.

El compătimea-ndrăciți
Ce păreau afurisiți
Copleșiți de duhuri rele
Domnul le-alunga pe ele.

Din care ieșea necuratul
Era blând ca nimeni altul
Nu-i putea închide gura
Când îi deschidea Scriptura.

Acest Om la oameni scut
Din ceasul când s-a născut
Afost primit foarte rău
Chiar de neamul Său iudeu

Și ca proroc pe pământ
Pe Cel care-i de fapt Cuvânt
Chiar și fratele lui bun
Îl considera nebun.

Ba era chiar înjosit
De cărturari și Farisei
Ce-L credeau nu un Om sfânt
Ci duh rău printre iudei
Ar fi lucrat să scoată dracii
Din fiecare posedat
Cu Mamona și cu vracii

Nu cu Duh din Cel Preaînalt
Însuși a recunoscut
Că nici un proroc în țara sa
Chiar mulțimi de vindeca

Nu-l credeau de la-nceput
Prorocii trimiși la ei
De-i mustrau erau uciși
Tocmai de acei ”proscriși”

Având sânge de iudei
Asta era pe deplin
Soarta și-n Ierusalim
Dar Domnul ce l-a trimis
În cartea vieții l-a scris.

Cei Ce-L credeau DUMNEZEU
Că-i scăpa de duhul rău
Sau de lepră ori boli rare
Îl slăveau în gura mare
Cei bogați se motivau
Deși ei de fapt mințeau

Pentru lucruri trecătoare
Lipseau de la sărbătoare
Iar acest tip de perverși
Erau parcă înțeleși

Motivând ce zicea Domnul
„Mulți chemați puțini aleși”
Pe cei ce-au fost strânși la Cină
Îi ia Domnul în Lumină

Și îi vindecă pe toți
Pe când cei chemați sunt morți
Morți în păcatele lor
Morți în vecii vecilor

P. S.
Când trăiți în deznădejde
Știți că Domnul vă-nțelege
Boala nu-i așa de rea
Să n-o poată vindeca
Când îl chemi a și venit
Și te-a și tămăduit.

Moldovan Pavel
11.02. 2024.