ma pocaiesc
Autor: Narcisa,--nu-i compusa de mine  |  Album: poezia mea preferata  |  Tematica: Diverse
Adaugata in 20/02/2008
Oricate sabii negre imi vor strapunge duhul...
Si daca totdeauna-mi va fi umbrit vazduhul...
De n-as vedea cu ochii prin fumul de pelin,
De mi-as manca pesmetul cu lacrimi si venin....
De m-ar izbi in suflet blesteme si defaima
IAR INIMA-MI S-AR FACE UN MUNTE ALB DE SPAIMA!
De m-Ai lua in mana sa ma incerci cumplit...
Ca sa-mi zdrobesti mandria, si tot ce-i pangarit...
Dac-as striga spre Tine!dar Tu... nu mi-Ai raspunde.
Ci tot mai mult in umbre si valuri, Te-ai ascunde...
Dac-as ramane singur...sa nu m-asculti ce-ti spun-
De m-ai zdrobi cu totul, pan' as cadea nebun...
Si daca duhul firi-mi s-ar rascula-mpotriva-Ti
Si s-ar intoarce-n mine cu patima de crivat
TOT AS GASI MOTIVE, SA NU TE PARASESC...
DE CE S-ARUNC NADEJDEA PRIN CARE MAI TRAIESC?
Mai bine ma aplec sa-mi pun in cap cenusa
Macar sa nu raman afara, langa usa...
Caci simt aproape iadul,si hoardele de iad,
Ce napustesc cu zgomot asupra-mi , doar sa cad
Si n-am in nimeni prieteni, si nu sunt nici afara
Din cei ce pot sa-mi poarte nespusa mea povara...
Dar totusi, voi fi tare..si mut. Si tot mai mic
Fiindca Tu vezi, Stapane, eu nu mai pot nimic....
CA doar un nour palid, Te-a'nvaluit, si tremur...
Dar tu din nou Te-ascunzi sub ceata grea devremuri
Imi pare a fi un secol, o zi de aseptare...
Cum sa ma duc? cand valul se-ntoarce tot mai mare
inca nu este terminata, fiindca nu mi-a ajuns spatiul, dar pe viitor voi scrie si continuarea...
....
Nu plec de-aici, cat viata mai merge inainte
Ma voi ruga la Tine strigand fara cuvinte.
voi starui la Tine, pan' voi ajunge altul...
ca iarba ce strapunge cu firul ei asfaltul
e mai bine-ntr-o celula de neagra puscarie
decat sa-mi pierd deodata nadejdea vietii vie...
cu-atat ma tin mai tare, pe cat stiu ca nu pot
dar lupt, ca orice rau din suflet sa mi-l scot.
nu Te-ntrista de cantul acesta ca de-o piatra...
Doar vindeca-mi Tu rana, si mintea idolatra...
Adu-Ti aminte Doamne, ca sunt eu un nimic,
Tarana. Doar tarana, robit prin siretlic
Tu ma asculti acuma.... onoarea -Ti este mare
Si cerul plin de ingeri,e-acum in sarbatoare ....
Adăugat în 21/02/2008
Foarte frumoasa poezie. Multa binecuvintare.
Adăugat în 13/06/2008
o descriere minunata
aceasta poezie este o poezie care alina sufletul in momentele de intristare este minunata.har, pace si binecuvintari,D-l cu tine sa mai poti scrie.
Adăugat în 24/06/2008
vremuri si amintiri.. care raman
Adăugat în 23/05/2019 de narcisa_menegazzi
Statistici
  • Vizualizări: 1849
  • Export PDF: 1
  • Comentarii: 4
Opțiuni