Ca salcia pe malul unei ape
Eu am crescut înfiptă în pământ,
Cu gândul ca Izvorul să-m-adape
Să cresc şi înspre ceruri să-mavânt...

Când seva înspre ceruri mă-ndemna
Să cresc şi să mă-nalţ spre veşnicie
o parte atunci mereu mă îndemna
Să îmi aplec eu crengile spre glie.

Ca frunza unei sălcii mă aflam
Purtat de val prin marea spulberată,
Din ochii mei adesea adunam
Doar lacrimi pentru viaţa mea pătată.

Dar totuşi în-tro zi de sărbătoare
Trecu-ta pe acolo un drumeţ.
Cînd m-a văzut robit în încercare
El pentru mine a plătit un preţ.

Şi de-atunci mă-nalţ spre veşnicie
Căci sunt iertat de Salvatorul meu
Drumeţul m-a luat din pribegie.
Ş-am înţeles că-I Fiu Dumnezu.