Ce-i harul  Domnului  Isus
Ce-i  harul  Domnului  Isus?
Din  Dumnezeu  izvor  curat,
Din  pacea  vesnica  de  sus
Ce  Dumnezeu  la  om  l-a  dat?
Caci  multi  poeti  s-au  istovit
Impinsi  de-al  firii  rece  indemn,
Nici  unul  nu  a  izbutit,
Sa  descrie  macar  un  semn.
Caci  haru-i  tot  ce-i  dat  de  sus,
Din  dragostea  lui  Dumnezeu
Venit  prin  Mirele  Isus
Ce  desluseste  primul  semn.
Caci  este  scris  in  Evanghelii
Ce  Domnul  Isus  ne-a  vorbit;
Ce  l-a  trimis  pe  Domnul  Vietii
Jos  pe  pamint  si  a  suferit.
Vedeti  dragostea  ce  avea  Tatal?
A  dat  pe  singurul  Sau  Fiu,
Ca  din  adincul  mortii  omul,
Sa-l  faca  in  cer  un  suflet  viu.
Sa  ascultam  ce  spune  acum:
Prin  Duhul  Sfint, Domnul  Isus;
Voi  va  intrebati, ce  e  pe  drum,
Esenta  harului  de  sus?
Din  dragostea  ce  avea  Tatal,
El  M-a  trimis  ca  pe  pamint,
S -aduc   la  om  neprihanire,
Caci  mila  si  indurare  sunt.
Va  cercetati  azi  pe  carare
De  mila  locuieste-n  voi
Partasi  sunte-ti  la  mea  indurare
Cit  despre  ziua  de  apoi.
A -ti  inteles  voi  azi  Cuvintul
Ce  l-am  pastrat  pentru  voi  scris
Prin  veacuri  ce  au  trecut  de-a  rindul
Si  voua  l-am  lasat  deschis.
Mila  voiesc, nu  jertfa  aspra,
Nu  vreau  formalitati  in  voi
Ci  vreau  din  harul  vesniciei
Sa  va  dau  pacea  Mea  in  voi.
Pe  cale  astazi  din  iubire,
Lupta  cu  rivna  s-o  purtati,
Copiii  Mei, va  cer  unire,
Sa  torn  puterea  sa  vegheati.
Caci  harul, pentru  voi  lasat-am
Si  mina  Mea  e  azi  cu  voi,
Si  suferinta  grea  purtat-am
Sa  duc  acasa  in  cer  la  noi,
La  Tatal  Meu  si  Tatal  vostru
Din  lumea  asprei  silnicii
Mireasa  Mea  in  cerul  slavei,
Ce  va  asteapta  din  vecii.
Eu  sunt  cu  voi  in  orice  vreme,
In  rugaciuni  in  nopti  tirzii,
Faclia  in  voi  e  in  veghere,
Astazi  strajerii  mei  sunt  vii.
Fie  copil, batrin  sau  tinar,
Ce  i-am  chemat  in  slujba  Mea,
Cresc  in  ei  minunate  roduri,
Si  i-Mi  descopar  slava  mea.
Desi  in  vremea  ce  mai  este,
Lupta  va  fi  chiar  tot  mai  grea,
Eu  va  trimit  aceasta  veste:
Voi  fi  cu  voi  in  vremea  grea!
Voi  darui  in  vesnicie,
Cununa  de  martiri  la  multi,
La  toti  acei  ce  aceasta  glie,
Vor  singera  din  a  lor  frunti.
Si  ce  va  cer  eu  de  acum,
Prin  lacrimi, cereti  biruinta,
Si  siguranta  biruintei,
Va daruiesc  azi  prin  credinta.
 Va  voi  da  si  de  bucurie
Ca sa  varsati  pe  acest  pamint,
Lacrimi, ce  sus  in  vesnicie,
Nu  vor  mai  fi, Eu  vin  curind!
Amin
Fratele  Danut  Burla, 1990, poezie  scrisa  in  stagiul  militar dupa revolutie. 
                            
                Aceasta este una din cele 7 poezii primite in stagiul militar dupa revolutie in 1990.
Data nu-mi amintes doar ca dupa ce am citit in Biblie intr-o dupa amiaza de primavara a venit si aceasta poezie. Eram intr-o camera un post fix de veghe unde si dormeam, era micuta noastra adunare cu doi fratiori din Dumbraveni, unul din Harghita, unul din Vicovu de Sus, unul din Brodina ce mai faceam seara cite o rugaciune ca era intr-o zona linga o gradina a unitatii de legume mai la marginea terenului unitatii care era foarte intinsa.
Aceasta poezie i-mi aminteste de un fratior scump ungur ce venea de la fratii adventisti de ziua 7, si intr-o seara dupa o discutie mai lunga ca a venit la mine singur : Domnul l-a botezat cu Duhul Sfint. Asa a fost de mare bucuria ca ne-au prins zorile...