Printre dureri şi patimi
Ce viaţa o combină
Iubirea ce-a cu lacrimi
Aduce o lumină.

Cu ea alini durerea
Şi sufletul bolnav
Aduce mângâierea
La cel orfan, şi slab.

Isuse de iubirea!...
N-ai fi aduso-n lume
N-aş fi-nţeles menirea
Veniri Tale Doamne.

Dar Tu-ai venit odată
Să mori pentru un om
Aşa-i iubirea sfântă
Şi ia-i al nostru Domn.

Aceasta e iubirea
De care se vorbeşte
De-acum dorim venirea
Celui ce ne iubeşte

Şi-acolo-n veşnicie
Vom fi cu Cel mai drag
Intrănd de bucurie
Pe-al cerului meleag.

7/23/2003gl