Aud noaptea cum plânge,

Precum şi-al ei surâs...

Cu lacrimi ea mă unge

Şi lunec înspre vis.

Lumini de efemer

Dintr-un boem trecut

Mi-au dăruit mister,

Când eu nu l-am cerut.

Am învăţat, uitând, să fiu...

Când peste ape, timp şi piatră

Mă contopeam în ruginiu,

Născut din viaţă egolatră.

Printr-un sfârşit începem iar...

Destinul scris printre inele

Pe-acest pământ darnic şi-avar,

Ne poartă iarăşi înspre stele.