Agăţată în ornamente de culoare,

Stă ruga ce voieşte s-o rosteşti

Aceeaşi rugă ce-o auzi la orişicare,

Ar vrea şi tu s-o spui, să nu te-opreşti.

Multe chipuri reci – înţelepciuni banale –

Te-nvaţă în fiecare zi să nu mai fii cum eşti…

Dar Cartea Cărţilor prin file ancestrale,

Învaţă a fi încredinţat în ce simţi şi nutreşti.

Răspunsul tău nu vei găsi la oameni şi la viaţă,

Atunci când brazii tăi pălesc şi petale cad…

Eşti singur şi ai fost.. frica ne îngheaţă,

Rătăcind răspunsul în scenariu-ţi fad.

O pensulaţie greşită pe pânza vieţii tale,

Te costă-n timp ce vine cât alte mii şi mii…

Trasezi linii greşite prin gândurile astrale

Şi n-ai ştiut c-ai închegat dogme pământii.

La ce nu ştim şi nu cunoaştem, pe NU să nu rostim...

Suntem bogaţi în viaţă, mult prea săraci în duh,

Orice om să fie şi noi toţi să fim

Încredinţaţi în tainele aflate din văzduh…