Dăruire în lucrare

Spune-o vorba din popor
Că: albina daca-ar ști
Pentru cine face mierea
Nici nu s-ar mai chinui.

Poate n-ar face-o-asa dulce,
Poate ar mai lenevi,
Poate nici nu s-ar mai duce
Printre flori pentru-a trudi.

Daca-ar ști că omul care
Foloseste munca ei
Câteodată i se pare
Fără valoare truda ei. .

Poate chiar ca n-ar mai vrea
Sa lucreze pentru noi,
Dar Dumnezeu n-a lasat-o
Sa stie ca suntem răi.

Mai presus de toate însă
Ne-a făcut stăpâni pe lume
Ne-a supus-o si pe dânsa
Cu un scop si-un țel anume.

Ea lucreaza-neobosită
Pentru viața pe pământ
Chiar de nu e prețuită
Chiar de moare tot lucrând.

Nu privește la nimic
Ce se-ntâmplă în jurul ei,
Ci lucreaza conștiincioasă
Împlinind chemarea ei.

Astfel noua ne e pildă
Si exemplu de urmat
Să lucrăm pentru Hristos
Orisicand si neîncetat.

Împlinindu-ne menirea
Si chemarea pe pământ
Chiar de ni se pare greu
Și umblăm tot suspinând.

Fără să privim în jur
Ca suntem diseminați
Ca in vremea de pe urma
Suntem marginalizați.

Haideți să privim în sus
De unde vine izbăvirea
Lăudându-l pe Isus
Că ne-a adus mântuirea.

Să lucrăm cu bucurie
În al Domnului ogor
Chiar de-urcușul este greu
Chiar de drumul nu-i usor.

Haideți să nu ne lăsăm
Clătinați de nici un val
Bucuroși sa-înaintăm
Până ajungem la mal.

Si când vom primi răsplata
Pentru tot ce am zidit
Facă Domnul, nu degeaba
Noi să ne fi ostenit.

Facă Domnul s-avem parte
De chemarea Lui cerească
Și dorul de veșnicie
În inimi mereu sa crească.

Când aici în astă lume
Ne vom sfârși alergarea
Noi să fim chemați de Domnul
Rasplatindu-ne lucrarea.