Ce tulburare e în lume...
Ce multe s-au mai întîmplat...
Și ce ocean de ură-n spume
Și vuiet s-a mai revărsat...

Și ce adîncă frămîntare
Peste noi toți s-a abătut
Ce zarvă e între popoare
Și vai, ce vremuri de temut...

Ce nori grei se arată-n zare
Si ce-amenințări mai sunt
Și ce sinistră așteptare
S-a așternut peste pămînt

Ce se ntîmplă Doamne Mare. ? . .
Popoarele s-au răzvrătit,
Se-aude zăngănit de arme
Cu urlete, și-un foc mocnit

Și cîtă patimă-n mulțime
Și ce orbire i-a cuprins
Nu a mai fost așa cruzime
Și un vulcan așa de-aprins...

E timpul iată cel din urmă
E foarte-aproape de apus
Iar soarele stă să apună
Se-ntoarce Mesia, Isus

Acei ce-s sfinți să se sfințească
Să-și facă grabnic pregătirea
Și hainele să își albească
Curînd, curînd, vine răpirea