Un om sfios şi tainic …

Un om sfios şi tainic, înclină spre visare!
E-adept de peisaje şi de imagini vii!
Nu îşi îndreaptă mersul spre lumea trecătoare,
Ci doar spre Bunătatea şi Harul din Vecii,

Spre vrednica Lumină adusă de Credinţă,
Și spre Iubirea tandră de orice e frumos!
Această “raritate”, n-are habar de ştiinţă,
De bani, notorietate, sau lucruri de prisos,

Ci numai de trăirea în Pace şi Iertare,
Dorită-n Veşnicie de Bunul Dumnezeu!
Un om sfios şi tainic, e azi o desfătare
Spre Ȋngerii din Ceruri, ce-l însoţesc mereu!