Știu: oricine-ar fi, omul cade fulgerat
Cutezîd cu văzul spre strălucirile-ți nemateriale.
Dar tainicii ochi ai inimii străbat
Spăimîntător de alba beznă a luminii tale.

Saul mai degrab-orb; Moise-și întoarse fața!
Doamne, groaza lor de moarte n-o-nțeleg:
În schimbul a mii de vieți, de mi-ai da s-aleg,
Eu te-aș privi, tocmai ca să-mi iei tu viața!