Stapanul Universului
Autor: Viorica Stela Dan  |  Album: picuri din lumina  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de fidelitate in 21/12/2007
Referințe
STAPANUL UNIVERSULUI!


Tu... stăpânul fără margini... peste marginile lumii.
Peste roiuri luminoase... izvorând din infinit.
Peste întreg Universul... peste sute Galaxii...
Ne atragi cu magnetul vieţii... cu un dor nemărginit.
Iubire din infinit!

De milenii... pe acest pământ străin... parcă uitaţi.
Generații din generații... ne credem minunați.
În nemărginire... ne-învârtim uitând cu totul,
Că suntem pumn de țarână... modelați de Domnul.
O suflare e Omul!

În curând... Anticristul... întunericul... ține să troneze,
O Împărăţie întreagă s-o supună... pe el să-l venereze.
Această lume întreagă... într-o clipă... va fi suspendată.
Şi ca sulul unei cărți... va fi toată... toată adunată.
Dintr-odată!

Nemurire... ca şi iedera de pom... ai fost de om legată,
Însă... doar puţini aceia care-au crezut că eşti adevărată.
În ungherul creierelor noastre... ai fost imagine clară,
Dar puţini... au vrut a pricepe... au vrut să Te înțeleagă.
Ai salvat lumea-ntreagă!

Urechea a tot auzit... Cugetul a început să se frământe.
Păcatele adunate grămadă peste om... gândurile frânte,
Și moartea... mintea au învăluit în imagini încâlcite.
Oboseala... slăbiciunea... toate relele făcute... mocnite,
Din mândrie pornite.

În disperare nu lumina ci păcatele sunt o cauză,
Ce desparte omul de Dumnezeu. Moartea acuză...
În mod fatal... depărtează omul de veşnicie.
Fac sufletul să fie chinuit... în amară mizerie.
În nimicnicie!

Cum revarsă luna plină splendoarea ei... liniştită.
S-a revărsat iubirea... peste fecioara... mântuirii menită.
Cuvântul... ia fiinţă în trup... El... Sfântul Nemuririi.
Pregătește omului veșnicei... trupul nesupus putrezirii.
În Harul iubirii!

Stăpânul Universului... sub chinuri zdrobitoare...
A salvat omenirea... care... trebuia să moară.
El și-a dat viaţa... căci avea puterea să şi-o dea.
Şi avea puterea învierii, viața înapoi s-o ia.
El veşnicia!

Timpul vremelnic... trăiește clipa... devine veşnicie.
Şi în urma vremii... rămâne... o întindere pustie.
Ce-i ce-au stat în ascultare... cu inima smerită,
Stau acum în lumină... pe o pajiște-înverzită.
Au viața mântuită!

Amin!
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1963
  • Export PDF: 5
Opțiuni