Nu forme și icoane

Am fost creați de Dumnezeu
Și puși în astă lume
Să reflectăm toți chipul Său
Să-l purtăm ca pe un trofeu
Ca pe-o podoabă-anume.
Dar l-am pierdut și suntem reci
Nemaiavând lumină
Și-n orice loc pe unde treci
Vezi moarte și contururi seci
Găsești atâta vină.
Cuvântu-I nu este crezut
De cei fără iubire
Pentru Acela Nevăzut
Care pe toți i-a cunoscut
Iubindu-I cu jertfire.
El s-a jertfit dar noi ce-i dăm
Îi răsplătim iubirea
Când credem numai ce vedem
Și doar prin forme-l arătăm
Să-l vadă omenirea?
El nu mai e acum scuipat
A suferit odată
Pentru al meu și-al tău păcat
Dar forma rece ce-ai aflat
Nu este al tău Tată.
Pe cruci de lemn nu-l poți găsi
Și nici în vreo grădină
Ci numai dacă vei dori
Și prin credință-l vei primi
Să fii spălat de vină.
Atunci vei fi înconjurat
De-a Lui Dumnezeire
Și, bucuros că L-ai aflat
Vei lepăda ce-ai arătat
Ce-a fost pentru privire.
Atunci avea-vei chipul Lui
Și-l vei purta cu tine
Și vei putea oricui să spui:, , Acesta-I chipul Domnului
Întipărit în mine''.