Plăcerea ta

Când totu-n jur parcă te-mbie
Spre bucurii ce trec în zbor
Și-a lor plăcută melodie
Te-atrage spre-a cădea ușor,
Nu asculta a lor chemare
Nu lua aminte la-al lor glas
Te vor conduce spre pierzare
În plasa lor de ești atras.
Când cuvântări înșelătoare
Inima ta ți-o amăgesc
Și-ți vor aduce încântare
De tot ceea ce e firesc,
Urăște-a lor promisiune
Spre binele înșelător
Nu asculta ce vor a-ți spune
Și nu iubi chemarea lor.
Când lumea vrea să ai onoare
Să-ți dea comori ce strălucesc
Și îți promite înălțare
În tot ce este pământesc,
N-o crede, căci curând te-nșeală
Poftindu-te înspre păcat
Aduce-a necredinței boală
Ca să te facă necurat.
În toată vremea ia aminte
La pasul tău în orice zi
Și-ascultă acele cuvinte
Care te-ndeamnă bun să fii.
Să-ți fie-n toate îndrumarul
Cuvântul Tatălui ceresc
Să-ți fie El mărgăritarul
De mare preț nepământesc.
Mereu El să te lumineze
Să te îndrepte spre Isus
La inima ta să lucreze
Să fii mai bun și mai supus.
Să-ți placă să lucrezi în toate
Cu dragoste și cu avânt
Chemând suflete din păcate
În staulul Domnului Sfânt.
Tot ce e sfânt și de valoare
Să strângi în inimă mereu
Ca să dorești cu ascultare
Să te supui lui Dumnezeu,
Iar până-n clipa cea din urmă
Când Domnul Sfânt te va chema
Fii credincios în a Sa turmă
Și fă din El plăcerea ta.