Ai coborat in pantec de fecioara,
Ca pe pamant sa vii intaia oara,
In leagan de durere; intre paie,
In frig,strain si fara straie.

De coruri ingeresti era vazduhul plin,
Un univers de slava si inchin,
Un univers de cant,iubire si de pace,
Pe toti cu Dumnezeu sa ne impace.

Stelute mii au fost faclii in noapte,
Pastorii din campii ti-au fost aproape,
Un copilas nascut,un sol dumnezeiesc
Din rude vechi din neamul pamantesc.

In micul grajd s-a intrupat lumina
Sa ia din omenirea-ntreaga vina.
Sarac,umil si bland,micutul om,
Curat in veci de veci,maretul Domn.