Sunt multe cauze ce ne produc îndoieli
Ce împing oamenii să facă grave greșeli
Când efectele îndoieli devin certitudine
Suntem îndemnați să luăm atitudine.

Este îndoială, de existența Lui Dumnezeu
De îngerii, de existența reală a celui rău
Dar îndoiala, nu le anihilează existența
Ci fac omului, doar să-i adoarmă vigilență.

Îndoiala produce, numai nesiguranță în viață
Incertitudine ce doare și neîncredere-n existență
Că viața-i o călătorie, fără o destinație anume
Că existența-i fără rost, nu-i vezi rostul în lume.

Credința și îndoiala merg mână în mână
Credinciosului, credința-i urmărită de îndoială
Îndoiala îi dărâmă omului credința-n Dumnezeu
Omului fără credință, viața-i este fără frâu.

Credința și îndoiala, pot coexista împreună
Fiind un amestec ce există în orice persoană
Să nu lăsăm îndoiala, viața să ne cuprindă
Incertitudinea să lămurim, prin ce Biblia cuvântă.

Omul îndoielnic, e ca valul mări purtat de vânt
Nu are siguranță, nici în a Domnului cuvânt
Căci pune la îndoială orice, că o fi sau nu o fi
E adevărul, sau e numai felul cuiva de a gândi?

Diavolul înfiltrează îndoieli în orice privință
Dacă se poate să ne zguduie a noastră credință.
El știe că îndoiala aduce neîncredere și teamă
Și atunci piedestalul credinței se dărâmă.

Lipsa de cunoștință e motiv de îndoială
Cel ce cunoștință are, are și încredințare
Dacă greșește sau nu în ceea ce face
El este sigur, chiar dacă altul nu înțelege.

Lipsa credinței, de asemeni motiv de îndoială
Când privim totul prin rațiune, ce uneori înșeală
Dar când privim prin credință viața mai mult,
N-avem atâta îndoială în ce Domnul a făcut.

Mândria și aroganța, să nu ascundă îndoiala
Ci recunoscând-o, vom căuta certitudinea
Nu lăsa îndoiala să se maturizeze în mintea ta
N-o lăsa de la început să-ți pătrundă inima.

Îndoiala-i caracteristică umană de la creare
Mari oameni a Lui Dumnezeu, au avut-o pe cale
În fața limitelor umane sau îndoit, spunând: oare!
La puterea Lui Dumnezeu în a lor strâmtorare.

Unii dintre ei, promisiuni mari au pierdut
Alții cu viața, îndoiala și neascultarea au plătit
Dar au fost unii, tari și statornici, nu sau îndoit
Și răsplata, mari biruințe și binecuvântări au primit

Pe aceștia, să-i luăm ca exemple în viață
Pe cei ce au fost neclintiți, în a lor credință
Așa ca Avraam, nici când Isaac i- fost cerut
Nu sa îndoit și Domnul, ce prieten l-a numit.

Să spunem ca David, când de Saul fugea;
Când mă tem, mă încred în Tine, Tu mă vei ajuta
Și n-a spus asta de la amvon, la costum îmbrăcat
Ci prins de Filisteni, cu pericol de moarte amenințat.

Să studiem atitudinea ucenicilor în situații date
Au avut momente de îndoială, de scurte durate
Dar repede și-au revenit, amintindu-și mereu
Că nu-s singuri, ci sunt în grija Lui Dumnezeu.

Pavel nu s-a îndoit în pericolul de pe mare
Și le-a spus tuturor ce erau cu el, sus și tare
Să nu disperați, Domnul mi-a făcut promisiune
Căci nu voi fi singur, ci va fi mereu cu mine.

Și noi avem promisiuni de Domnul făcute
Că e cu noi în viață, prin toate îndoielile avute
Să nu disperăm, când diavolul cu îndoiala vine
Că Domnul e cu noi și îndoiala n-o să ne dărâme.

Încredere în Domnul, în lumea cu îndoieli native
Unde pare că nimic nu-i sigur, ci toate-s relative
Încrederea să fie în Domnul care dă claritate,
În îndoielile vieții, de diavolul în om cultivate.

Să studiem cuvântul, ne lămurește-n toate,
Îndoielile, pe care diavolul în cale ni le scoate
Și nu ne vom îndoi de Dumnezeu, de existența Sa
De mântuirea ce ne așteaptă, depășind îndoiala.