Știe Domnul când ești în furtună
Că valul bate puternic și fulgeră și tună
Că pe oceanul vieții, vântul suflă tare
Că te simți în pericol și fără de scăpare.

El știe de-atunci, când ai intrat în ea
Căci din ne-veghere, te-a prins și furtuna
Domnul în adins, acolo te-a mai lăsat
Căci și de-acolo ai o lecție de învățat.

El știe și când altul în furtună te-a împins
Și acolo singur te-a lăsat singur, învins
Din asociere ta cu cel rău și fără scrupule
Toată familia ta, trebuie furtuna să îndure.

Sunt situații când Domnul îngăduie furtună
Nu pentru păcat sau pentru vreo vină!
Ci atunci când îngăduie furtuna-n viața ta
Îți încearcă limitele anduranței și credința.

Domnul, și astăzi mai face mari minuni
Ca acum 2000 de ani, poate potoli furtuni
Lucrează și azi, tot cu aceeași putere
După cum situația în care suntem o cere.

Sunt unii, care au o viață bună și tihnită
Și nu au furtuni, duc o viață mai liniștită
Dacă pe moment este așa și cu viața ta
Mulțumește Domnului că încă n-ai furtuni în ea.

Pe oceanul vieții vei întâmpina furtuni și urgii
Ce-ți vor încerca credința, călătorind spre veșnicii
Cu valuri mari vor lovi ca să-ți scufunde corabia
Ș-atunci numai intervenția Lui te mai poate salva.

El poate liniști furtuna și valurile, să fie ușoare.
Oricât e furtuna de mare și vântul suflă de tare
El spune furtuni să înceteze și vântului sa tacă
Ca din nou liniștea, în viața noastră să se facă.

Isus, fiul lui Dumnezeu a fost fără păcat
Dar cele mai mari furtuni să le trăiască i s-a dat
Pe pământ a fost tratat, cum ar fi avut păcat.
Dar El, păcatele și suferințele noastre a purtat.

Pe oceanul vieții, avem multe și felurite furtuni
Deoarece-s inseparabile din viața de creștin,
Ori intrăm singuri în furtună ori alții ne împing în ea
Vom trăi furtuni, ce pentru cer ne vor forma.

Când treci prin furtuni, întreabă-l pe El
Ce vrea să lucreze cu tine, care-i al Său țel?
El nu îngăduie furtuni fără sens în viața ta
Ci vrea să te formeze, pentru lucrarea Sa.

Dacă le înțelegi rostul în viața de creștin
Nu vei dispera, când și peste tine furtunile vin.
Aștepți răbdător să treacă, pană sa isprăvit
Și ai ajuns la nivelul, care Domnul l-a gândit.

Furtuna în viața noastră vine de-obicei
După succese și vremuri de prosperitate
Când credem că avem control asupra ei
Și furtuna să ne ajungă nu mai poate.

Și spunem siguri de noi: mulțumim Doamne
Că suntem bine și ne-ai dat de toate
Credem că nu mai avem nevoie de Tine
Ne descurcăm de-acum și singuri, foarte bine.

Dar Dumnezeu ne arată că nu este așa
Chiar dacă suntem bine, furtuna poate apărea
Prin furtuni vrea să dezvolte în noi calități
Ce nu știam că le-avem în a noastre vieți.

Avem calități în noi, de fii de Dumnezeu
Și nu-s dezvoltate cum se cere fiului Său
Tot ce aveam noi înainte de-a intra în furtuni
Sunt doar multe pretenții și slăbiciuni.

Când vezi că ești slab, atunci ești tare
Atunci ai răbdare și putere în lucrare
Căci în slăbiciune ta, în umilință și răbdare
Domnul se face desăvârșit și dă biruință mare.

În furtună, El descoperă slăbiciuni și limite
Și apoi ne-învață cum să ne folosim calitățile
Ca să stăm împotriva furtuni, tari pe picioare
Chiar dacă furtuna-i vijelioasă și zdrobitoare.

Și ucenicii au zis: furtuna, noi știm s-o biruim
Cu experiența noastră de. . , la mal o să ieșim
Dar disperați au strigat: singuri în furtună nu biruim
Ai milă de noi Doamne, te rugăm, că pierim.

O vorbă populară: să nu-ți dea Dumnezeu.
Atât cât poți să duci omule pe umărul tău
Doar atunci când omul e pus la încercare
Dă totul din el, și vede câtă resursă are.

Noi suntem indulgenți cu a noastre posibilități
Ne spunem că suntem slabi, când dăm de greutăți.
Dar Domnul, în furtună ne arată ca să vedem
Că unde spunem: nu pot, abia arătăm ce putem.

Diavolul e pe-aproape când în furtună lupți
Și-ți strigă mereu în urechi: ce faci? de nu m-asculți?
Te chinui la epuizare, unde-i Dumnezeul tău mare?
Ai un Dumnezeu fals, ce nu poate să-ți dea salvare.

Când ești în furtuni grele, biruitor n-ai s-ajungi
Cu rugăciuni fără credință, încercând să fugi.
Un proroc sau sfânt pentru tine de-ar mijloci
Furtuna nu dispare, de nu Te prăbușești în rugăciuni.

Sunt furtuni periodice, care vin și pleacă,
Prin rugăciuni scurte sau rugăciuni lungi
Dar sunt furtuni, care cu anii n-o să treacă
Și la disperare poate, odată ai să ajungi.

Și parcă Domnul nu vrea să te mai asculte
Chiar dacă faci rugăciuni multe, lungi sau scurte
Te intrebi: Doamne de ce, nu mai pleacă furtuna?
Ai lăsat-o cumva în viața mea pentru totdeauna?

Un caracter puternic, formezi prin încercare
Să fim vrednici și capabili pentru-a Ta lucrare
În timp ce Domnul cu o mâna ne zdrobește
Cu cealaltă ne ridică și ne desăvârșește.

Pe oceanul vieții noastre când vin furtuni
Catargul corabiei să fie a noastre rugăciuni
Căci numai catargul rugăciuni, ne mai ajută
Să ținem corabia în echilibru în a furtuni redută.

Prin furtună, Domnul, nu vrea să ne distrugă
Doar diavolul vrea ca corabia, la mal să n- ajungă
Domnul poate să ne distrugă și fără grele furtuni
Acasă liniștiți în somn, în concediu sau călătorii.

La ce ar folosi un creștin pe altă lume dus?
Ne testează aici, pentru a fi părtași cu El sus
Furtunile-s perioade prin care suntem crescuți
Pentru lucrări bune, capabili și desăvârșiți.

Domnul să ne ajute să rezistăm furtuni
Să nu pierim în ea, cum ar dori-o unii
El să ne ajute să ieșim din orice încercare
Mai puternici, ascultători și plini de răbdare.

Știe Domnul totul despre mine și tine
El știe ce în viața noastră, este mai bine
Cum să lucreze cu noi, pentru a ne desăvârși
Știe ce furtuni să-îngăduie, pentru a putea mântui.