Iubește -mi Doamne! !

Iubește-mi Doamne, umbra mea sub soare …
și ce-Ai făcut din mâna reavāna de greu pământ …
ca simt cum in trecere prin vreme încet, paleste si îmi moare …
copilul ce- am fost, copilu ce inca mai sunt

Iubește -mi Doamne, Suflarea Ta din fiece nare…
Ce ma facut sa fiu mai mult decât granituri sau statuie…
făptura mai prejos de îngeri in stare și nascare …
dar reindumnezeită-n crez ea crește și se suie!

Iubește -mi Doamne cea dintâi rostita frază…
și ultima Tu umpleme-o cu belsugurile nesățioase de prin cer…
din zorii de zi pina ce e ascuns in deal licărul de dalbă razâ …
da-mi Doamne minunățiile ce-s făurite in dor si in mister

Iubeste-mi Doamne sufletul din Tine smuls…
Ce-i pasare inchisa in trup de carne, colivie…
Hranita de sange purpuriu cei din piroane muls …
Ce-n prabusiri, o cheama, o inalta si-o invie!

Iubeste-mi Doamne adierea gândului ce-și face cuib…
Și dai aripile îngerilor din foaierul de paradis …
Sa pot cu dragoste sa ma împart nu sa ma imbuib…
Sa pot realitati sa fac din ceeea ce e acuma doar un vis!

Iubește-mi Doamne versul ce l-am scris in graba…
Ca nu e găselnița de împodobit ci in fata Ta o rugăciune…
Și Duhul Tău cu duhul meu sa facă in mine o silabă…
Ca vâlvătaia unui foc ce reaprinde in lume un tăciune. . !

Amin!